Biografie JUDAS PRIEST

Pe orice fan heavy metal din lume daca-l intrebi cine sunt zeii acestui gen cu siguranta - cei mai multi iti vor raspunde - Judas Priest. Importanta acestui grup pe scena heavy metal e imensa, generatii intregi de trupe avandu-i drept idoli.

Radacinile Judas Priest se afla in grupul Blue Condition format in 1967 - in orasul Birmingham la initiativa lui Alan Atkins (voce), Bruno Staphenhill (bass) si Pete Boot (tobe). La nici un an de la formarea sa – Blue Condition e desfintat. Trupa are parte de o perioada zbuciumata in ceea ce priveste componenta pana in 1974 cand formatia avea urmatoarea componenta: K.K.Downing (chitara), Ian Hill (bass), John Hinch (tobe), Rob Halford (voce), si chitaristul Glenn Tipton – Judas Priest avea acum imaginea unui grup adevarat.

In formula completa si destul de bine asezata- grupul semneaza un contract cu Gull Records si editeaza in 1974 albumul de debut numit Rocka Rolla. Desi Discul Rocka Rolla nu a fost primit prea bine, in 1975, Judas Priest participa la cunoscutul Reading Festival, unde are o prestatie de zile mari. Judas Priest se regrupeaza si il aduce inapoi pe bateristul Alan Moore caruia i s-a mai dat o sansa. Se lucreaza cu forte proaspete si - in 1976 - e scos pe piata ceea ce avea sa fie un produs de referinta pentru zona heavy – Sad Wings Of Destiny.

Chitari napraznice, voce agresiva, sectie ritmica directa, erau elemente care au facut din Sad Wings Of Destiny un produs ce a definit stilul Judas Priest.In 1977 Judas Priest devine si mai agresiv. Cu ajutorul lui Roger Glover (pe atunci cu statutul de fost basist la Deep Purple) pe post de producator – Judas Priest inregistreaza 8 piese pentru discul Sin After Sin (ajuns pe locul 25 in Anglia).

Pe acest disc este de auzit un nou baterist – Simon Philips (fost in grupurile lui Jeff Beck si Jack Bruce), chiar daca in presa Les Binks era dat ca baterist oficial. Anul 1977 este unul destul de fructuos si in ce priveste aparitiile live – Priest efectuand turnee alaturi de Magnum (in Europa) si Led Zeppelin (in America).

Grupul era in plina crestere de forma, lucru observat usor in anul 1978 odata cu aparitia noului disc de studio – Stained Class. A fost pentru prima oara cand fanii heavy metal din Germania au facut cunostinta cu acest grup in topul german. Judas Priest este invitat in celebra emisiune TV – Szene 78, unde s-a vorbit despre albumul Stained Class si unde s-a prezentat live ceea ce avea sa fie prima piesa cu double bass din zona metalica: Exciter.

In 1978 - Judas Priest editeaza un alt album de studio Killing Machine, dar care in America – datorita cenzurii – a fost redenumit Hell Bent For Leather. Acest material se deosebea destul de mult fata de Stained Class, totul fiind mult mai in forta.

Totul era simplu si direct, iar grupul se impusese in fata amatorilor de heavy metal. Pe acest disc era de auzit acum un alt baterist pe nume Les Binks (care a fost in grupul lui Eric Burdon). In urma albumului Killing Machine – Judas Priest efectueaza primul turneu in Japonia si cu aceasta ocazie se inregistreaza un disc live intitulat Unleashed In The East. Acest disc a lovit puternic pe plan european fiind considerat un album de zile mari. In Japonia materialul a aparut sub numele Priest In The East. Unleashed In The East era asa de bine realizat incat unele voci au afirmat ca Judas Priest nu putea canta asa de bine live si ca toate piesele au fost trase in studio, dar garnisite cu aplauze precum in concert.

Cert e ca Judas Priest chiar trasese acest album live in Tokyo si el s-a clasat la un moment dat pe locul 13 in clasamentul britanic. Pe linga calitatea compozitionala, Priest era de cativa ani si un excelent grup live. Costumatia celor 5 muzicieni – piele si tinte – plus nelipsita motocicleta Harley Davidson din dotarea lui Rob Halford au dus la cresterea spectaculozitatii pe scena si la o imagine perfecta pentru stilul abordat. Datorita epuizarii fizice si psihice, Les Binks s-a retras si a lasat locul unui nou baterist – Dave Holland de la grupul Trapeze.

Popularitatea grupului era in evidenta crestere, iar Judas Priest efectua din ce in ce mai multe turnee. In 1979 a deschis concertele Kiss in America, iar la finele anului a cantat in deschiderea turneului european al grupului AC/DC, care a fost ultimul cu Bon Scott la voce. In primavara lui 1980 – Judas Priest da marea lovitura cu album British Steel (locul 4 in Anglia, 56 in America). Cu aceasta ocazie trupa efectueaza primul sau turneu ca headliner, in care show-urile au fost date cu casa inchisa.

Anul 1981 aduce la lumina discul Point Of Entry, pe care cei mai multi il considera cel mai slab album din cariera trupei. Adevarul e ca lucrurile stau cam asa si chiar daca nu e chiar o catastrofa, discul nu are piese care sa concureze cu cele facute pina atunci. Si asa- Point Of Entry a urcat pina pe locul 11 in Marea Britanie si 19 in Germania. Pentru acest album Judas Priest a efectuat un lung turneu mondial, avand in deschidere in America pe Iron Maiden si in Europa pe Def Leppard si Accept. Incepind cu 1982 Judas Priest intra in categoria trupelor legendare.

De asemenea, devine una dintre putinele grupuri europene care au reusit sa sparga piata americana si totul a pornit cu albumul Screaming For Vengeance (locul 7 in Anglia, 17 in America si 23 in Germania), material caruia i s-a decernat discul de platina si care a avut parte de reactii incredibile din toate colturile lumii.

In 1984 Judas Priest revine in atentie cu un alt album de exceptie: Defenders Of The Faith (locul 15 in Anglia, 18 in America si 21 in Germania). Heavy metal fara compromisuri, in forta si melodios e tot ce trebuie pentru un produs de clasa. Defenders Of The Faith, a stabilizat si mai puternic numele trupei pe teritoriul american facand ca Judas Priest sa devina cel mai popular si valoros grup rock european ce a trecut prin America vreodata.

Pina la finele lui 1985, grupul i-a o mica vacanta si singura lor iesire in lume se produce pe 13 iulie 85 cu ocazia unui festival pentru ajutorarea celor bolnavi de SIDA ce s-a tinut pe stadionul JFK din Philadelphia. Cateva luni mai tirziu - in aprilie 1986 Judas Priest editeaza un album, ceva mai comercial, cu un sound care a trezit lungi discutii intre fanii trupei. Sub numele Turbo – grupul a propus un sound proaspat si tipic pentru heavy-ul american. Se puteau auzi acum pentru prima oara elemente de clape si sintetizatoare, insa structura pieselor a ramas tot heavy.

Turbo a avut pozitii bune in clasamentele internationale astfel – a intrat pe locul 15 in Anglia, 17 in America si 28 in Germania. Turneele ce au urmat pentru prezentarea discului Turbo au fost si ele cu salile sau stadioanele pline pana la refuz. Cu aceasta ocazie s-a tras si un album live, dar si o caseta video – ambele intitulate Priest Live.

La mijlocul anului 1988,grupul Judas Priest pune in vanzare un album extrem de heavy : Ram It Down (locul 24 in Anglia, 31 in America si 9 in Germania). El aduce aminte de directia British Steel si publicul e din nou multumit.Acesta a fost ultimul album pe care mai e de auzit bateristul Dave Holland, el retragandu-se din cauza unor probleme de sanatate.

Inceputul anilor ‘90 inseamna si intrarea intr-o noua etapa pentru Judas Priest. Dupa plecarea lui Dave Holland, grupul il aduce pe Scott Travis de la grupul american Racer X si pregateste realizarea unui album ce avea sa fie una dintre cele mai grele realizari care s-au facut vreodata pe teritoriul heavy metal : Painkiller.

Discul a aparut in toamna anului 1990 clasandu-se pe locul 26 in Anglia si 7 in Germania. Revista Muzik Express a afirmat ca acest disc pune in real pericol existenta tuturor trupelor care se vor apuca de acum incolo sa cante heavy metal si ca cel putin 15 ani din acel moment nimeni nu va mai putea scoate un asemenea produs.

Pentru prezentarea live a albumului Painkiller s-a efectuat un turneu mondial, unde Judas Priest a avut in deschidere grupuri precum Annihilator, Slayer, Testament, Pantera si Megadeth. In vara lui 1991 Judas Priest concerteaza in turneul desfasurat in America sub egida Operation Rock’n’Roll alaturi de Alice Cooper, Motorhead, Metal Church si Dangerous Toys.

Din pacate, pe 17 septembrie‘92, Rob Halford anunta trupa ca renunta la activitatea cu Judas Priest dedicandu-se proiectelor solo. Cu un an in urma el editase albumul War Of Words sub egida Fight, unde era de auzit si Scott Travis.

Au urmat multi ani de pauza, timp in care muzicienii au cautat o noua voce. Intre timp ei au fondat propria casa de discuri – Priest Music si au sustinut numeroase auditii. Dintre miile de cereri, Judas Priest s-a oprit in cele din urma la americanul Tim Owen Ripper, un tanar ce pe atunci avea 28 de ani si care canta intr-un grup numit British Steel, ce facea preluari doar dupa Judas Priest. In formula completa, trupa a inceput sa lucreze la albumul Jugulator.
Dupa 8 ani de pauza, Judas Priest se prezinta cu acest album care a iesit bine, dar fara a avea stralucirea lui Painkiller.

Jugulator e un mic experiment, unde Priest a combinat heavy metal-ul cu elemente thrash si anumite faze industriale. Masina de ritm britanica a revenit in atentie printr-un alt disc heavy metal de nuanta moderna. In anul 2001 a aparut Demolition, disc care scoate in evidenta o agresivitate sporita, dar trupa nu s-a indepartat de ceea ce a inceput pe Jugulator, album care a derutat o buna parte dintre fani. Cu toate ca muzicienii au promis o reintoarcere la radacini (British Steel, Screaming For Vengeance sau Painkiller de exemplu), Judas Priest ne arata pe Demolition cum se canta heavy metal-ul noului mileniu.

Fazele industriale au ramas in prim-plan si nu multi se asteptau ca trupa sa mai introduca in muzica sa aceste sonoritati care nu prea au de-a face cu adevarata muzica Judas Priest. Cu toate acestea, discul este O.K. din punct de vedere al partilor heavy, dar si a productiei care acum ii apartine in totalitate lui Glenn Tipton.

Am ales acest clip pentru auditie...Piesa este cea care da titlul unui album DEMENTIAL scos pe piata in 2008

Judas Priest - Nostradamus