Phoenix

Phoenix a reusit pentru prima data sa realizeze o sinteza organica si convingatoare intre folclorul arhaic romanesc si muzica moderna. Gama modalitatilor de exprimare este enorm de larga, pornind de la formule "unplugged" de chitare electrice si acustice, vioara si instrumente de suflat, pana la combinatii de formula "rock" (chitare electrice, tobe, percutie, bas) cu coruri si orchestre simfonice. 

Membrii:

Nicolae Covaci

Chitara, voce, compozitie, fondatorul si liderul formatiei. Membru din 1962.

Mircea Baniciu

Voce. Membru din 2001, anterior intre anii 1971 si 1976 respectiv in anii ‘90.

Ovidiu Lipan Tandarica

Baterie. Membru din 2001, anterior intre anii 1974 si 1978 respectiv intre anii 1984 si 1998.

Mani Neumann

Vioara, flaut, voce. Membru din 1989, anterior intre anii 1978 si 1981. Activ la formatia Farfarello.

Josef Kappl (Ioji)

Bass, voce, compozitie. Membru din 1970, cu mici intreruperi.

Membrii in trecut

Bela Kamocsa Baterie, Bas 1962-1970

Moni Bordeianu Voce 1962-1970

Doru Cresneac Chitara 1963-1965

Pilu Stefanovici Baterie 1963-1968

Claudiu Rotariu Chitara 1963-1968

Dorel Vintila Zaharia Baterie 1965-1970

Günther Reininger Pian, orga electronica 1966-1974

Helli Mosbrucker Baterie 1966-1970

Costin Petrescu Baterie 1972-1974

Ovidiu Lipan Baterie 1974-1978 ; 1984-1998

Erlend Krauser Vioara, Chitara 1976-1978

Dzidek Marcinkiewicz Keyboards, bas, voce 1985-1999

Volker Vaessen Chitara bas 1992-2000

 

Ciocarlia 

In 1961 Nicu Covaci (n. 1947) si Kamocsa Camo Bela (n.1945), elevi la scoala medie nr.2 din Timisoara, pun bazele un "formatii de chitari electrice" (dupa "modelul" The Shadows).

1962 - se pun bazele formatiei de elevi "Sfintii" in cadrul brigazii artistice de elevi de la scoala nr.2 din Timisoara.

1964 - primele inregistrari in radio (`Stiu ca ma iubesti si tu`).

In perioada 1964 - `66, Phoenix aveau sa cante aproape seara de seara prin cantinele studentesti sau cluburile timisorene, mai tot ce ascultau pe la radio Novisad sau primeau din Occident : Beatles, Rolling Stones, Kinks, Byrds, Monkees sau Animals. De altfel, si primele lor compozitii erau tributare acestor trupe.

1968 - Marele premiu al festivalului national studentesc de la Iasi.

Primul lor concert bucurestean, din 1965 la IATC, avea sa le aduca admiratia lui Cornel Chiriac si invitatia de a "trage" ceva in studioul radio. Au inregistrat: "Stiu ca ma iubesti si tu", urmata la scurt timp de cele doua prelucrari folclorice: "Dunare, Dunare" si "Bun e vinul ghiurghiuliu".

Tot atunci, vor incepe o colaborare fructuoasa cu textierul Victor Carcu, concretizata prin primele mari hit-uri ale trupei : "Vremuri", "Si totusi ca voi sunt", "Nebunul", "Floarea stancilor" si "Canarul", inregistrate pe doua EP-uri Electrecord, al caror prim tiraj s-a epuizat in cateva zile.

Decembrie 1967 avea sa fie luna primului turneu de amploare, in mai multe orase banatene, incheiat in triumf prin doua concerte la Timisoara. La prima confruntare nationala a trupelor rock, Festivalul National de arta studenteasca de la Iasi, din aprilie 1968, castiga "Marele Premiu" si premii speciale de interpretare, tinuta scenica si compozitie, intrecand, printre alte trupe pe: Rosu si Negru, Coral si Mondial. Se lucreaza apoi intens, in colaborare cu Teatrul de Stat din Timisoara, la transpunerea scenica a unei "operete rock", "Omul 36 / 80".

In 1969, locul lui "Pilu" este luat de Dorel "Baba" Vintila Zaharia (n. 1943, ex - Sideral, Cometele, student la Politehnica). Datorita insistentei fanilor sai Phoenix este invitata tot mai des in Bucuresti, aparand in mai multe emisiuni muzicale TV ale regretatilor Alexandru Bocanet si Tudor Vornicu. In plus, regizorul Manole Marcus solicita formatiei sa scrie muzica filmului "Canarul si viscolul", unde exista si o secventa de cateva secunde in care apar si membrii trupei.

La prima editie a Festivalului Club A, Phoenix obtine "premiul de originalitate" pentru "Omul 36 / 80" si cateva premii individuale. Urmeaza o serie de turnee in intreaga tara care sporesc popularitatea trupei. Merita subliniate cele doua concerte sustinute in sprijinul sinistratilor inundatiilor din mai 1970, la care sala sporturilor din Timisoara s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce doreau sa vada concertele Phoenix.

Dupa emigrarea lui Moni Bordeianu din toamna anului 1970, ambitiosul Nicu Covaci o ia de la capat cu "Spitzi", Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan (bas) si Laurentiu Butoi (oboi, flaut). Repertoriul se imbogateste cu: "Dorinta", "Stiu ca ma iubesti", "Aminteste-ti", "Niciodata" si "Ochi de tigan".

Participa la cea de-a doua editie a Festivalului Club A, in mai 1971, unde obtin mai multe premii individuale de interpretare. Dupa putin timp, este cooptat Mircea Baniciu (n. 31.07.1950, student Arhitectura), un folkist care insotea trupa in turnee, iar in octombrie 1971 se renunta la serviciile lui Zoli, Laurentiu si, putin mai tarziu, la Cornel, fiind adusi Joszef Kappl (n.1950, ex - Color, Clasic XX, student Conservator) si Costin Petrescu (n.1949, ex - Olympic”64, student Arhitectura).

Cu acest prilej se produce o modificare stilistica evidenta in sound-ul Phoenix, apelandu-se tot mai mult la folclorul arhaic, ritualurile pagane si obiceiurile precrestine, ceea ce dadea un plus de originalitate trupei. Este momentul in care se incepe o colaborare cu Institutul de Etnografie si Folclor si Catedra de Folclor a Universitatii din Timisoara pentru a se pregati un proiect ambitios, poemul rock "Cei ce ne-au dat nume", prezentat in premiera la Opera din Timisoara la 13 ianuarie 1972. In spectacol era prezent si Valeriu Sepi (n.1947, percutie, student Arte plastice), care avea sa vina cu o serie de idei originale referitoare la scenografie si costumatie, utilizand in spectacol: goarne, talangi si capre de lemn, fiind asimilat, pentru o perioada de timp, in trupa.

Dupa cum scria Octavian Ursulescu: "(poemul) ...isi propune sa valorifice o serie de obiceiuri traditionale, datini si aspiratii ale strabunilor ce ne-au dat nume. Avem de-a face nu cu o simpla mutatie de armonii in registru modern, ci cu o structurare contemporana a datinilor legate de ciclul anotimpurilor".

Acest spectacol avea sa fie prezentat in timpul turneelor anului 1972, in martie, la "Preoteasa", avand loc premiera bucuresteana. Si cum "tovarasii" pricepeau ceva mai greu sau ... poate ca se prefaceau ca nu pricep, a trebuit sa treaca aproape un an pana cand s-a obtinut aprobarea prezentarii poemului "Cei ce ne-au dat nume", pe scena Salii Palatului.

Tot atunci avea sa apara si LP-ul Electrecordului, unde lucrarea era cenzurata, redusa la jumatate, fata B a albumului completandu-se cu o versiune de 15 minute a marelui hit al anului, "Negru Voda". Bucurie mare, oricum, pentru ca acesta era primul disc LP scos de o formatie rock in limba romana.

Phoenix sunt trimisi sa reprezinte tara la Festivalul "Lira de aur", in mai 1973, la Bratislava (Cehoslovacia) si apoi la "Festivalul Discului", octombrie 1973, la Sopot (Polonia). Dar cum Ioji a avut proasta inspiratie sa se imbolnaveasca chiar in timpul festivalului de la Sopot, fiind inlocuit in concert de Bartha Tamas (Omega), drept pedeapsa, nu aveau sa mai fie trimisi nicaieri.

Luni, 19 noiembrie 1973, circa 5000 de tineri bucuresteni si-ar fi dorit sa obtina un bilet la Sala Palatului pentru a vedea "live" concertul Sfinx + Phoenix. Atunci, Phoenix au prezentat in premiera pentru bucuresteni "Mica Tiganiada", "Andrii Popa", "Pavel Chinezu”", "Strunga" si piesa care avea sa dea numele noului disc "Mugur de fluier". Noile piese ramaneau incluse in melanjul arhetipului folcloric desprinzandu-se insa substantial de temele folclorice originale. Era rezultatul colaborarii cu noii textieri, poetii timisoreni Andrei Ujica si Serban Foarta. Pe baza acestor piese, Covaci concepe un nou spectacol: "Introducere la un concert despre muzica veche la romani", unde venea cu o serie de instrumente traditionale: fluier, caval, ocarina, vioara, tambal.

Fata verde

Spectacolul nu a fost prezentat in forma sa finala datorita inceperii unei colaborari de durata cu "Cenaclul Flacara", Adrian Paunescu "mirosind" ca Phoenix i-ar putea aduce un plus de credibilitate in randul tinerilor. Si nu avea sa se insele pentru ca prezenta trupei Phoenix in cenaclu avea sa determine mutarea acestuia din salile de sport pe... stadioane, si acestea, deseori neincapatoare. Phoenix se aflau la apogeu. Tocmai primisera amplificatoarele si boxele Marshall care, ingrijite atent de George Calboreanu zis Svart, mare iubitor de jazz, considerat membru cu drepturi depline in trupa, asigurau un sound nemaiintalnit la noi pana atunci. De data aceasta Casa de Discuri Electrecord, profitand de prezenta trupei la un concert in Bucuresti, ii invita pe baieti in studio si reuseste sa inregistreze, in numai 24 de ore, albumul "Mugur de fluier".

In fiecare iarna, membrii trupei Phoenix si prietenii apropiati se retrageau la o cabana din Muntii Semenicului unde concepeau noile piese si spectacole. Iarna anului 1974-75 avea sa aduca pe Semenic un nou venit, Ovidiu Lipan "Tandarica" (n. 1953, ex- Rosu si Negru, scoala de muzica), adulatul publicului rock din tara, care dupa o idila fierbinte, si la propriu si la figurat, cu o temperamentala vedeta a muzicii usoare, accepta sa se stabileasca la Timisoara. In acea iarna avea sa fie conceput spectacolul "Zoosophia", titlu ce avea sa se schimbe in "Cantafabule", pe baza unor texte semnate de aceiasi Ujica si Foarta ce se refereau la semnificatia universala a animalelor mitice: inorog, vasilisc, cerb, aspida, pasarea roc, scarabeu, pasarea calandrinon, delfin etc. Spectacolul incepea cu o uvertura, o "invocatie" ce reunea toate animalele, urmata de evocarea fiecarui animal fantastic intr-o inlantuire metempsihotica. Dupa arderea tuturor simbolurilor in cenusa ancestrala ("Zoomahia"), renaste simbolul formatiei: ... pasarea Phoenix.

Poemul rock "Cantafabule" avea sa fie prezentat in premiera la sala Olimpia din Timisoara, in februarie 1975, iar dupa scurt timp la Bucuresti, la "Clubul Z" (Casa de cultura "Mihai Eminescu") si la "Preoteasa". Discul, si de data aceasta o premiera, primul dublu LP al rockului romanesc, va aparea dupa indelungi sicane ale Consiliului Culturii, ortografiat gresit, "Cantofabule".

Urmeaza aproape doi ani si jumatate de turnee neintrerupte, fie pe cont propriu, fie cu "Cenaclul Flacara". Intre doua concerte, uneori erau chiar cate doua pe zi, gasesc timp pentru a scrie muzica filmului lui Sergiu Nicolaescu, "Nemuritorii". In trupa avea sa fie cooptat si Erlend Krauser (chitara ritmica, vioara).

Doua dintre momentele de varf ale trupei le reprezinta spectacolul dat la Orastie, in 1976, pe ruinele cetatii Sarmisegetuza, cu ...dubasii din Faget si cel de la Alba Iulia (Blaj), de pe Campia Libertatii, din 1977, in sprijinul sinistratilor cutremurului catastrofal din 4 martie. Un an mai tarziu, Nicu Covaci se casatoreste cu o olandeza, si dupa un voiaj de nunta in Olanda, vine in tara pentru doua concerte cu stadioanele arhipline la Tulcea si Constanta. La plecare dispare cu tot cu trupa.

Amanunte spumoase despre istoria formatiei Phoenix si depre acesta disparitie misterioasa gasiti in cartea "Phoenix ... insa eu", scrisa de Nicu Covaci pentru editura Nemira in 1992.

Ramas in tara, Mircea Baniciu avea sa primeasca bobarnacele autoritatilor, astfel ca se intoarce la muzica folk. A reusit sa scoata doua discuri EP, patru LP-uri solo, si apoi alte trei cu "Pasarea Colibri". Despre amanuntele activitatii din Germania a lui Nicu Covaci si ale colegilor sai vom citi probabil in cel de-al doilea volum de amintiri al lui Nicu. Au activat acolo sub numele de Mad House si Transsylvania Phoenix (numele Phoenix fiind deja adjudecat de o trupa americana), scotand mai multe discuri si i-au cunoscut pe Manfred "Manni" Neumann (vioara, voce), "un neamt pe care l-am facut sa simta romaneste", dupa cum avea sa declare Covaci ceva mai tarziu, si pe Tom Buggle (bas), care aveau sa apara, alaturi de Nicu si Tandarica, pe albumul "Transsylvania Phoenix".

De o mare incarcatura emotionala avea sa fie revederea din Parcul Tineretului, de la Festivalul "Rock “91", cu Dieter "Dixie" Krauser (bas, ex-Pro Musica), doua foste componente ale formatiei feminine Catena: Ortansa Paun si Anca Vijan (backing vocal), Manny Neumann (vioara), Mircea Baniciu (voce) si neobositul "Tandarica" (tobe). Publicul i-a primit precum vechii greci pe eroii "razboiului Troiei" si cam aceeasi atmosfera a fost si in timpul stralucitorului turneu "Champs", din 1992, cu un "varf" pe stadionul "National" din Bucuresti, in care "Dixie" este inlocuit de "autenticul" Kappl.

Urmeaza multe alte reveniri, unele extrem de reusite altele ceva mai putin, cum au fost incercarile de asimilare in trupa a vocalistilor Dragos Badoi sau Toni Putrino. Dupa editarea albumului dublu, "Symphoenix - Timisoara", alte momente emotionante le-au reprezintat "intalnirea de 30 de ani" de la sala Polivalenta, unde au putut fi vazuti aproape toti fostii componenti ai trupei, mai putin Mircea Baniciu, intrat se pare intr-un lung conflict cu Nicu Covaci, si concertele sustinute de Phoenix in compania unor orchestre simfonice.

In anul 2000, Nicu Covaci, care considera ca a ramas unicul Phoenix autentic, renuntand la colaborarea lui Ovidiu Lipan Tandarica si Joszef Kappl, efectueaza un nou turneu in Romania, prilej cu care prezinta cateva compozitii noi si noua sa trupa. Turneul se intrerupe din cauza unui conflict intervenit intre Nicu Covaci si organizatori. Un an mai tarziu CD-ul "In umbra marelui urs", nu beneficiaza de lansare din cauza altor diferende intervenite intre muzician si Cat Music.

Pe 5 decembrie 2001, are loc in sala Operei Romane un concert privat surpriza in care se reunesc Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Tandarica, Manny Neumann si basistul de jazz Eugen Tegu. Desi avusesera loc doar doua repetitii, acest concert a demonstrat ca, in conformitate cu mitul sau, pasarea Phoenix poate renaste din propria cenusa, generand sperante pentru un viitor in care salile de concert si stadioanele vor fi din nou arhipline la concertele Phoenix.

Pentru anul 2002, Nicu Covaci a anuntat concertul "Phoenix 40 de ani" la care vor fi invitati toti fostii componenti ai trupei si se asteapta premiera filmului "Imperiul vampirilor" realizat de Nutu Carmazan si Nicu Covaci.

Pe 12 noiembrie 2007, cu o saptamana inainte de concertul lor aniversar de 45 de ani, cei de la Phoenix au fost decorati de presedintele Traian Basescu pentru intreaga lor activitate muzicala.

Mica tiganiada -Strunga - Nunta