vineri, 8 ianuarie 2010
Biografie BLACK SABATH
Trupa Black Sabbath a avut o influenta extraordinar de mare asupra muzicii heavy metal in general, putand fi definita ca o adevarata forta a genului.
Grupul s-a folosit de sound-ul blues-rock de la sfarsitul anilor `60 al unor trupe precum Cream, Blue Cheer, Vanilla Fudge, impingandu-l insa catre concluzia logica – incetinirea ritmului, accentuarea bass-ului si cresterea sunetului strident al chitarei solo.
La toate acestea s-au adaugat versurile caracterizate de angoasa si fantezii macabre. Daca predecesorii lor au depasit in mod cert traditia blues, Black Sabbath a impins acea traditie intr-o noua directie, dand nastere unui stil muzical aparte ce va atrage milioane de fani zeci de ani mai tarziu.
Grupul a fost format din patru tineri prieteni din Aston, Anglia: Anthony `Tony` Iommi (n. in feb. 19, 194, chitara – celebru pentru indemanarea sa la acest instrument in pofida faptului ca ii lipseste un deget; William `Bill` Ward (n. mai 5, 194, tobe; John `Ozzy` Osbourne, vocalist si Terence `Geezer` Butler (n. iul 17, 1949), bass. Initial, trupa s-a numit `Polka Tulk`, apoi `Earth` - cantand in mai toata Europa.
La inceputul lui 1969, decid sa isi schimbe din nou numele, deoarece erau confundati cu un alt grup intitulat Earth. Butler a compus un cantec inspirat dintr-o nuvela oculta a unui anumit Dennis Wheatley - `Black Sabbath` - grupul luandu-si de aici noul nume.
Pe masura ce deveneau tot mai cunoscuti pentru show-urile lor live, mai multe case de productie s-au aratat interesate de colaborari, tinerii semnand in cele din urma cu Phillips Records.
In ian. 1970 apare single-ul de debut `Evil Woman (Don’t Play Your Games With Me)` - cover dupa un hit realizat pentru `Corbul`. Nu a intrat in topuri.
Luna urmatoare este lansat si albumul de debut (`Black Sabbath`) - mai intai in Marea Britanie, apoi in State – unde ramane in Top 40 timp de un an, vanzandu-se in peste 1 milion de copii.
Acestuia ii urmeaza destul de curand `Paranoid` (sept. 1970). Piesa cu acelasi nume aparuta ca single inaintea LP-ului a stationat o vreme in primele 5 pozitii din topul oficial al Marii Britanii, albumul ocupand pozitia a 3-a.
In State, succesul celui de-al doilea material a fost si mai mare – peste 4 milioane de copii vandute, iar Black Sabbath devine un `nume`.
Urmeaza `Master of Reality`, `Black Sabbath, Vol. 4` (sept 1972) si `Sabbath Bloody Sabbath` - la care a colaborat si excelentul clapar Rick Wakeman (Yes). Era cel de al 5-lea LP vandut in milioane de copii.
Dupa mai multe dispute de ordin managerial, dar si in ce priveste schimbarea sound-ului prin introducerea unor instrumente noi (de exemplu alamuri), Ozzy Osbourne paraseste trupa in noiembrie 1977. Locul lui este luat pentru mai multe reprezentatii live de catre Dave Walker (fost component Savoy Brown).
Ozzy revine insa doua luni mai tarziu.
1978 va fi anul `Never Say Die` - material ce nu va fi la fel de bine primit ca predecesoarele sale.
In 1979, Osbourne paraseste din nou trupa, fiind inlocuit de Ronnie James Dio (Rainbow). Tot in aceasta perioada claparul Geoff Nichols devine un obisnuit al grupului, cu toate ca el niciodata nu a fost inclus in mod oficial printre membrii Black Sabbath.
`Heaven and Hell` (aprilie 1980) a constituit revenirea succesului comercial. Intre timp, tobosarul Bill Ward este inlocuit de Vinnie Appice pentru o scurta perioada de timp, deoarece acesta din urma va parasi Black Sabbath impreuna cu Dio in ianuarie 1983.
De altfel, componenta trupei se va schimba tot timpul, alternand aparitii ale lui Osbourne, Iommi, Nichols, Appice etc.
Aceste schimbari nu vor afecta insa in foarte mare masura succesul rockerilor. Mai mult de atat, piesa `Iron Man` le va aduce primul Grammy pentru `Cea mai buna reprezentatie Metal`.
Trupa s-a reunit in formula originala in cadrul diferitelor turnee, in februarie 2001 anuntand chiar lansarea unui nou album de studio, lucru nerealizat insa.
Ozzy Osbourne dupa ce a avut o cariera de succes in anii `80, iar la inceputul anilor `90 va infiinta un festival ce ii va purta numele (Ozzfest), va lua din nou prim-planul, devenind si mai cunoscut printr-un serial TV, inceput in primavara lui 2002.
La sfarsitul lui septembrie 2006, a fost anuntata tentativa de reunire Black Sabbath cu Tony Iommi, Geezer Butler, Bill Ward si Ronnie James Dio in vederea sustinerii unui turneu in vara lui 2007, eveniment sortit sa promoveze discul `Black Sabbath: The Dio Years`.
Cvartetul a stabilit insa sa nu se mai foloseasca de numele `Black Sabbath`, noul nume ales fiind `Heaven and Hell`.
Grupul s-a folosit de sound-ul blues-rock de la sfarsitul anilor `60 al unor trupe precum Cream, Blue Cheer, Vanilla Fudge, impingandu-l insa catre concluzia logica – incetinirea ritmului, accentuarea bass-ului si cresterea sunetului strident al chitarei solo.
La toate acestea s-au adaugat versurile caracterizate de angoasa si fantezii macabre. Daca predecesorii lor au depasit in mod cert traditia blues, Black Sabbath a impins acea traditie intr-o noua directie, dand nastere unui stil muzical aparte ce va atrage milioane de fani zeci de ani mai tarziu.
Grupul a fost format din patru tineri prieteni din Aston, Anglia: Anthony `Tony` Iommi (n. in feb. 19, 194, chitara – celebru pentru indemanarea sa la acest instrument in pofida faptului ca ii lipseste un deget; William `Bill` Ward (n. mai 5, 194, tobe; John `Ozzy` Osbourne, vocalist si Terence `Geezer` Butler (n. iul 17, 1949), bass. Initial, trupa s-a numit `Polka Tulk`, apoi `Earth` - cantand in mai toata Europa.
La inceputul lui 1969, decid sa isi schimbe din nou numele, deoarece erau confundati cu un alt grup intitulat Earth. Butler a compus un cantec inspirat dintr-o nuvela oculta a unui anumit Dennis Wheatley - `Black Sabbath` - grupul luandu-si de aici noul nume.
Pe masura ce deveneau tot mai cunoscuti pentru show-urile lor live, mai multe case de productie s-au aratat interesate de colaborari, tinerii semnand in cele din urma cu Phillips Records.
In ian. 1970 apare single-ul de debut `Evil Woman (Don’t Play Your Games With Me)` - cover dupa un hit realizat pentru `Corbul`. Nu a intrat in topuri.
Luna urmatoare este lansat si albumul de debut (`Black Sabbath`) - mai intai in Marea Britanie, apoi in State – unde ramane in Top 40 timp de un an, vanzandu-se in peste 1 milion de copii.
Acestuia ii urmeaza destul de curand `Paranoid` (sept. 1970). Piesa cu acelasi nume aparuta ca single inaintea LP-ului a stationat o vreme in primele 5 pozitii din topul oficial al Marii Britanii, albumul ocupand pozitia a 3-a.
In State, succesul celui de-al doilea material a fost si mai mare – peste 4 milioane de copii vandute, iar Black Sabbath devine un `nume`.
Urmeaza `Master of Reality`, `Black Sabbath, Vol. 4` (sept 1972) si `Sabbath Bloody Sabbath` - la care a colaborat si excelentul clapar Rick Wakeman (Yes). Era cel de al 5-lea LP vandut in milioane de copii.
Dupa mai multe dispute de ordin managerial, dar si in ce priveste schimbarea sound-ului prin introducerea unor instrumente noi (de exemplu alamuri), Ozzy Osbourne paraseste trupa in noiembrie 1977. Locul lui este luat pentru mai multe reprezentatii live de catre Dave Walker (fost component Savoy Brown).
Ozzy revine insa doua luni mai tarziu.
1978 va fi anul `Never Say Die` - material ce nu va fi la fel de bine primit ca predecesoarele sale.
In 1979, Osbourne paraseste din nou trupa, fiind inlocuit de Ronnie James Dio (Rainbow). Tot in aceasta perioada claparul Geoff Nichols devine un obisnuit al grupului, cu toate ca el niciodata nu a fost inclus in mod oficial printre membrii Black Sabbath.
`Heaven and Hell` (aprilie 1980) a constituit revenirea succesului comercial. Intre timp, tobosarul Bill Ward este inlocuit de Vinnie Appice pentru o scurta perioada de timp, deoarece acesta din urma va parasi Black Sabbath impreuna cu Dio in ianuarie 1983.
De altfel, componenta trupei se va schimba tot timpul, alternand aparitii ale lui Osbourne, Iommi, Nichols, Appice etc.
Aceste schimbari nu vor afecta insa in foarte mare masura succesul rockerilor. Mai mult de atat, piesa `Iron Man` le va aduce primul Grammy pentru `Cea mai buna reprezentatie Metal`.
Trupa s-a reunit in formula originala in cadrul diferitelor turnee, in februarie 2001 anuntand chiar lansarea unui nou album de studio, lucru nerealizat insa.
Ozzy Osbourne dupa ce a avut o cariera de succes in anii `80, iar la inceputul anilor `90 va infiinta un festival ce ii va purta numele (Ozzfest), va lua din nou prim-planul, devenind si mai cunoscut printr-un serial TV, inceput in primavara lui 2002.
La sfarsitul lui septembrie 2006, a fost anuntata tentativa de reunire Black Sabbath cu Tony Iommi, Geezer Butler, Bill Ward si Ronnie James Dio in vederea sustinerii unui turneu in vara lui 2007, eveniment sortit sa promoveze discul `Black Sabbath: The Dio Years`.
Cvartetul a stabilit insa sa nu se mai foloseasca de numele `Black Sabbath`, noul nume ales fiind `Heaven and Hell`.
joi, 7 ianuarie 2010
Biografie METALLICA
Metallica este de departe cea mai buna si cea populara formatie heavy metal a anilor 80.
Cine ar fi crezut ca pe 28 octombrie 1981, atunci cand bateristul Lars Ulrich s-a alaturat lui James Hatfield (chitara si voce), va incepe o adevarata saga?
Cei doi au inceput sa inregistreze la un radio ieftin piese facute impreuna. James se ocupa de voce, chitara si bass in timp ce Lars batea constiincios de tobe. Pentru a deveni o formatie adevarata, prietenul si colegul de camera a lui Hatfield, Ron McGowney, a luat bassul iar Dave Mustane lead-guitar-ul.
Cei patru au auzit numele Metallica la un prieten al lui James, Ron Quintana. Acum, cu o trupa completa si un nume pe masura incep sa cante in deschidere la trupe consacrate, Saxon fiind una din ele. Au devenit repede renumiti in muzica underground, publicul din Los Angeles si New York fiind foarte receptiv la felul lor de a canta.
Nemaisuportand conflictele dintre James si Dave Mustane McGovney decidse sa paraseasca trupa. Cautand alt basist, Metallica l-a inalnit pe Cliff Burton care a acceptat sa intre in formatie. Convinsi de Cliff, James, Ulrich si Dave Mustane s-au mutat in San Francisco.
Metallica si-a facut foarte repede un nume pe scena Trash si s-a remarcat prin show-uri incendiare.
Ajunsa in Rochester, New York trupa ii intalneste pe sefii labelului Megaforce Records, Jon si Marsha Zazula, iar dupa cateva discutii semneza un contract.
In New York Dave Mustane nu poate rezista tentatiilor si incepe sa aiba probleme cu alcoolul, motiv pentru care este dat afara din formatie si inlocuit cu chitaristul Kirk Hammett.
Mustane isi va creea prorpia formatie de succes - Megadeth, dar intr-un interviu sustine ca totusi visul sau ar fi fost sa ramana alaturi de trupa in care si-a inceput cariera. Kirk Hammett, un elev al lui Joe Satriani (chitarist al carui elev a fost si Steve Vai) aduce propriul sau stil in formatie, destul de diferit de cel al lui Dave Mustane, fapt ce iese in evidenta dupa aparitia albumului Ride The Lightning.
Primul lor material, Kill’em All a aparut in 1983. Nu a avut un succes enorm dar a creat un grup de fan loiali. Un an mai tarziu a aparut Ride The Lightning, un album cu piese mai lungi si mai elaborate, peste cele de pe Kill’em All.
Probabil principalul element care a contribuit la succesul acestuia a fost melodia Fade To Black, un track mai lent, cu un mesaj mai adanc, pe care unii au considerat-o un indemn la sinucidere. Fade to Black este primul cantec mai lent, urmat the Welcome Home(Sanitarium) sau One care ii va deosebi pe cei de la Metallica de celelalte formatii trash ale momentului.
Dupa ce semneaza cu una din cele mai importante case de discuri de atunci - Elektra Records, trupa scoate la rampa albumul Master Of Puppets care este considerat de multi ca fiind cel mai bun album Heavy Metal al tuturor timpurilor.
Datorita faptului ca nici un single nu a fost extras de pe album melodiile sunt difuzate rar, dar formatia reuseste sa ajunga in topuri datorita turneului lor: Damage Inc.
Din cauza problemelor cu alcoolul cei patru isi capata porecla “Alcooholica”. Acesta este considerat un motiv de mandrie, iar alcoolul devine o importanta parte din viata si din modul lor de a concerta.
Pe 27 septembrie 1986, trupa primeste o lovitura grava, basistul Cliff Burton moare intr-un accident de masina. Viitorul lor era pus sub semnul intrebarii datorita acestei pierderi care i-a lovit pe neasteptate. Stiind ca Burton nu ar fi dorit ca Metallica sa “moara” ei incep foarte repede sa caute un nou basist.
Doua saptamani dupa inmormantarea lui Cliff, Jason Newsted s-a alaturat oficial formatiei pe 28 Octombrie 1986. Vechii membri au incercat sa-i testeze rabdarea nou-venitului jucandu-i multe farse si tratandu-l ca fiind inferior lor.
Dupa ce au terminat turneul alaturi de nou lor basist au lucrat pentru scurt timp la EP-ul Garage Days Re-Revisited. Acesta a fost facut pentru a testa noul studio facut de ei dar si calitatile de basist ale lui Jason Newsted.
In anul 1988 trupa a inregistrat “And Justice For All” un material ce continea unele din cele mai complexe melodii cantate vreodata de Metallica. Acesta este primul album de studio lansat dupa moartea lui Cliff Burton.
Desi pe spatele albumului este trecut numele basistului Jason Newsted linia de bas se aude foarte putin pe acest album. Bateristul Lars Ulrich spune ca acest lucru a avut loc datorita faptului ca Jason nu s-a prezentat la sesiunile de inregistrari si nu a avut un cuvant de spus vis-a-vis de mixarea finala a albumului.
Anul 1991 a fost anul in care Metallica a lansat cel mai popular album al lor numit chiar “Metallica” (cunoscut de fani sub numele de Black Album). O mare parte din inregistrari au fost filmate pentru a face un documentar despre ei numit : “A year and a half with Metallica”.
Cel mai mare hit al lor “Enter Sandman” a devenit a devenit foarte cunoscut - pe aceasta piesa isi faceau intrarea luptatorii de wrestling si jucatorii de baseball. Acesta a fost singurul album al celor de la Metallica care s-a vandut pana la epuizare.
In anul 1995 dupa o pauza bine-meritata formatia a inceput sa lucreze la albumul “Load” care dupa un an a fost terminat. Initial se voia ca acest material sa fie format din doua parti, dar in final s-a hotart ca vor fi doua albume: Load si Reload.
Aceste albume au reprezentat o schimbare importanta in stilul muzical al celor de Metallica. In 1996 toata trupa s-a tuns, acest lucru devenind un motiv de amuzament pentru ziaristi si pentru prietenii lor de la formatia “Alice In Chains”. Schimbarea de stil nu i-a impresionat pe fani si nici vanzarile nu au fost pe masura, ele fiind mai scazute decat la ultimele trei albume.
In 1998 Metallica a reinceput sa cante cover-uri care au fost introdu-se pe un dublu-cd: Garage Inc. Ei canta melodii ale celor de la Black Sabbath, Thin Lizzy, Mercyful Fate dar si alte melodii care nu ii reprezinta.
In martie 1999 primarul orasului San Francisco a proclamat oficial ziua “Metallica”. O luna mai tarziu Metallica inregistreaza cateva melodii cu orchestra simfonica din San Francisco alaturi de care au un oarecare succes.
Unul din evenimentele care a scazut popularitatea formatiei foarte mult a fost scandalul Napster. Atunci cand Lars Ulrich a gasit pe acest site un demo al melodiei “I Disapear” care nu aparuse inca pe piata hotaraste sa porneasca un razboi impotriva acestui site si a utilizatorilor sai inchizand in jur de 300.000 de conturi ale celor care publicau melodii Metallica.
In timp ce-si faceau planuri pentru realizarea unui nou material, in anul 2001, Jason Newsted paraseste formatia spunand ca si-a facut prea multe probleme cantand muzica pe care o iubeste. Dupa mai multe interviuri Newsted dezvaluie ca motivul plecarii sale a fost proiectul sau personal Echo Brain pe care Hatfield il dezagrea.
In 2003 Metallica l-a gasit pe actualul basist Robert Trujillo care lucrase anterior cu Ozzy Osbourne. Metallica scoate al 8 lea album de studio care ajunge pe primul loc in topuri. Acesta promoveaza un sunet mai metalic, mai neprelucrat ca un raspuns la criticile fanilor.
Tot in acelasi an a aparut un documentar despre trupa care scotea la iveala toate tensiunile dintre membrii trupei si cum acestia au reusit sa treaca peste ele. In final acest film-documentar a avut efectul scontat – promovarea albumul St. Anger.
Pe 16 Februarie 2006 trupa a anuntat oficial oprirea colaborarii cu producatorul Bob Rock alaturi de care au fost de la aparitia celor mai de succes album al lor “The Black Album”.
Locul sau va fi preluat de Rick Rubin care a mai colaborat cu Red Hot Chili Peppers, Audioslave, Weezer, Slipknot, System Of A Down, Slayer.
Cine ar fi crezut ca pe 28 octombrie 1981, atunci cand bateristul Lars Ulrich s-a alaturat lui James Hatfield (chitara si voce), va incepe o adevarata saga?
Cei doi au inceput sa inregistreze la un radio ieftin piese facute impreuna. James se ocupa de voce, chitara si bass in timp ce Lars batea constiincios de tobe. Pentru a deveni o formatie adevarata, prietenul si colegul de camera a lui Hatfield, Ron McGowney, a luat bassul iar Dave Mustane lead-guitar-ul.
Cei patru au auzit numele Metallica la un prieten al lui James, Ron Quintana. Acum, cu o trupa completa si un nume pe masura incep sa cante in deschidere la trupe consacrate, Saxon fiind una din ele. Au devenit repede renumiti in muzica underground, publicul din Los Angeles si New York fiind foarte receptiv la felul lor de a canta.
Nemaisuportand conflictele dintre James si Dave Mustane McGovney decidse sa paraseasca trupa. Cautand alt basist, Metallica l-a inalnit pe Cliff Burton care a acceptat sa intre in formatie. Convinsi de Cliff, James, Ulrich si Dave Mustane s-au mutat in San Francisco.
Metallica si-a facut foarte repede un nume pe scena Trash si s-a remarcat prin show-uri incendiare.
Ajunsa in Rochester, New York trupa ii intalneste pe sefii labelului Megaforce Records, Jon si Marsha Zazula, iar dupa cateva discutii semneza un contract.
In New York Dave Mustane nu poate rezista tentatiilor si incepe sa aiba probleme cu alcoolul, motiv pentru care este dat afara din formatie si inlocuit cu chitaristul Kirk Hammett.
Mustane isi va creea prorpia formatie de succes - Megadeth, dar intr-un interviu sustine ca totusi visul sau ar fi fost sa ramana alaturi de trupa in care si-a inceput cariera. Kirk Hammett, un elev al lui Joe Satriani (chitarist al carui elev a fost si Steve Vai) aduce propriul sau stil in formatie, destul de diferit de cel al lui Dave Mustane, fapt ce iese in evidenta dupa aparitia albumului Ride The Lightning.
Primul lor material, Kill’em All a aparut in 1983. Nu a avut un succes enorm dar a creat un grup de fan loiali. Un an mai tarziu a aparut Ride The Lightning, un album cu piese mai lungi si mai elaborate, peste cele de pe Kill’em All.
Probabil principalul element care a contribuit la succesul acestuia a fost melodia Fade To Black, un track mai lent, cu un mesaj mai adanc, pe care unii au considerat-o un indemn la sinucidere. Fade to Black este primul cantec mai lent, urmat the Welcome Home(Sanitarium) sau One care ii va deosebi pe cei de la Metallica de celelalte formatii trash ale momentului.
Dupa ce semneaza cu una din cele mai importante case de discuri de atunci - Elektra Records, trupa scoate la rampa albumul Master Of Puppets care este considerat de multi ca fiind cel mai bun album Heavy Metal al tuturor timpurilor.
Datorita faptului ca nici un single nu a fost extras de pe album melodiile sunt difuzate rar, dar formatia reuseste sa ajunga in topuri datorita turneului lor: Damage Inc.
Din cauza problemelor cu alcoolul cei patru isi capata porecla “Alcooholica”. Acesta este considerat un motiv de mandrie, iar alcoolul devine o importanta parte din viata si din modul lor de a concerta.
Pe 27 septembrie 1986, trupa primeste o lovitura grava, basistul Cliff Burton moare intr-un accident de masina. Viitorul lor era pus sub semnul intrebarii datorita acestei pierderi care i-a lovit pe neasteptate. Stiind ca Burton nu ar fi dorit ca Metallica sa “moara” ei incep foarte repede sa caute un nou basist.
Doua saptamani dupa inmormantarea lui Cliff, Jason Newsted s-a alaturat oficial formatiei pe 28 Octombrie 1986. Vechii membri au incercat sa-i testeze rabdarea nou-venitului jucandu-i multe farse si tratandu-l ca fiind inferior lor.
Dupa ce au terminat turneul alaturi de nou lor basist au lucrat pentru scurt timp la EP-ul Garage Days Re-Revisited. Acesta a fost facut pentru a testa noul studio facut de ei dar si calitatile de basist ale lui Jason Newsted.
In anul 1988 trupa a inregistrat “And Justice For All” un material ce continea unele din cele mai complexe melodii cantate vreodata de Metallica. Acesta este primul album de studio lansat dupa moartea lui Cliff Burton.
Desi pe spatele albumului este trecut numele basistului Jason Newsted linia de bas se aude foarte putin pe acest album. Bateristul Lars Ulrich spune ca acest lucru a avut loc datorita faptului ca Jason nu s-a prezentat la sesiunile de inregistrari si nu a avut un cuvant de spus vis-a-vis de mixarea finala a albumului.
Anul 1991 a fost anul in care Metallica a lansat cel mai popular album al lor numit chiar “Metallica” (cunoscut de fani sub numele de Black Album). O mare parte din inregistrari au fost filmate pentru a face un documentar despre ei numit : “A year and a half with Metallica”.
Cel mai mare hit al lor “Enter Sandman” a devenit a devenit foarte cunoscut - pe aceasta piesa isi faceau intrarea luptatorii de wrestling si jucatorii de baseball. Acesta a fost singurul album al celor de la Metallica care s-a vandut pana la epuizare.
In anul 1995 dupa o pauza bine-meritata formatia a inceput sa lucreze la albumul “Load” care dupa un an a fost terminat. Initial se voia ca acest material sa fie format din doua parti, dar in final s-a hotart ca vor fi doua albume: Load si Reload.
Aceste albume au reprezentat o schimbare importanta in stilul muzical al celor de Metallica. In 1996 toata trupa s-a tuns, acest lucru devenind un motiv de amuzament pentru ziaristi si pentru prietenii lor de la formatia “Alice In Chains”. Schimbarea de stil nu i-a impresionat pe fani si nici vanzarile nu au fost pe masura, ele fiind mai scazute decat la ultimele trei albume.
In 1998 Metallica a reinceput sa cante cover-uri care au fost introdu-se pe un dublu-cd: Garage Inc. Ei canta melodii ale celor de la Black Sabbath, Thin Lizzy, Mercyful Fate dar si alte melodii care nu ii reprezinta.
In martie 1999 primarul orasului San Francisco a proclamat oficial ziua “Metallica”. O luna mai tarziu Metallica inregistreaza cateva melodii cu orchestra simfonica din San Francisco alaturi de care au un oarecare succes.
Unul din evenimentele care a scazut popularitatea formatiei foarte mult a fost scandalul Napster. Atunci cand Lars Ulrich a gasit pe acest site un demo al melodiei “I Disapear” care nu aparuse inca pe piata hotaraste sa porneasca un razboi impotriva acestui site si a utilizatorilor sai inchizand in jur de 300.000 de conturi ale celor care publicau melodii Metallica.
In timp ce-si faceau planuri pentru realizarea unui nou material, in anul 2001, Jason Newsted paraseste formatia spunand ca si-a facut prea multe probleme cantand muzica pe care o iubeste. Dupa mai multe interviuri Newsted dezvaluie ca motivul plecarii sale a fost proiectul sau personal Echo Brain pe care Hatfield il dezagrea.
In 2003 Metallica l-a gasit pe actualul basist Robert Trujillo care lucrase anterior cu Ozzy Osbourne. Metallica scoate al 8 lea album de studio care ajunge pe primul loc in topuri. Acesta promoveaza un sunet mai metalic, mai neprelucrat ca un raspuns la criticile fanilor.
Tot in acelasi an a aparut un documentar despre trupa care scotea la iveala toate tensiunile dintre membrii trupei si cum acestia au reusit sa treaca peste ele. In final acest film-documentar a avut efectul scontat – promovarea albumul St. Anger.
Pe 16 Februarie 2006 trupa a anuntat oficial oprirea colaborarii cu producatorul Bob Rock alaturi de care au fost de la aparitia celor mai de succes album al lor “The Black Album”.
Locul sau va fi preluat de Rick Rubin care a mai colaborat cu Red Hot Chili Peppers, Audioslave, Weezer, Slipknot, System Of A Down, Slayer.
ROCK de la origini si pina in prezent
Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice (varianta standard cu şase corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri se întâlnesc şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator)Istoricul genului
Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri.
ROCK and ROLL:
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt.
INVAZIA BRITANICA:
Cântecele artiştilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naştere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones.
FOLK-ROCK:
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ş.a.
ROCK PSIHEDELIC şi PROGRSIV:
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentaţia este mult mai bogată şi cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arăbeşti, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanţi ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parţial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar şi deja cunoscuţii The Beatles, aflaţi într-o a doua etapă de creaţie, desfăşurată după jumătatea anilor şaizeci (formaţiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formaţia The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic şi a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii şaptezeci.
Influenţa muzicii rock cunoaşte un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
La începutul anilor 1970, muzica rock psihedelic îşi schimbă treptat orientarea, fiind construită în jurul unui public tot mai specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” şi iraţionalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experienţele psihedelice – de unde şi numele – provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înţeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puţin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfăşurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiţi ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania), Captain Beefheart, Frank Zappa şi The Mothers of Invention, Kansas (S.U.A.), Rush (Canada) şi mulţi alţii.
Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor şaptezeci şi va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public (este cazul formaţiilor britanice Yes şi Genesis, care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982), fie reformulate la periferia contextului rock (jazz-rock, rock experimental ş.a.).
HARD ROCK şi HEAVY METAL:
La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thrash metal.
PUNK ROCK:
Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, Ramones, The Clash şi Patti Smith. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar şi astăzi, genul este asociat cu anarhismul.
NEW WAVE:
Următorul val important din rock se numeşte new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formaţii ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode.
ROCK ALTERNATIV:
În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formaţiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock. Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii, când va da muzicii multe subgenuri, cum ar fi britpop, gothic rock, grunge, indie rock.
ANII '90 - APARITIA GENURILOR HIBRIDE:
Începând cu anii '90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hibride.
sau alte instrumente.
SUBGENURI:
Acid punk
Acid rock
Acoustic rock
Alternative metal
Alternative rock
Anatolian rock
Arena rock
Artcore
Art rock
Avant-garde metal
Avant-rock
Avant-progressive rock
Baroque pop
Muzică beat
Bedroom Rock
Black metal
Blackened death metal
Blues-rock
Brazilian rock
British Invasion
Britpop
Bubblegum pop
Boogaloo
Canterbury sound
Cello rock
Celtic metal
Celtic rock
Chimp rock
Christcore
Christian rock
Christian metal
Classic rock
Classic metal
Comedy rock
Country rock
Cowpunk
Cuddlecore
Dance-punk
Dance-rock
Dark metal
Deathcore
Deathgrind
Death metal
Death rock
Detroit rock
Doom metal
Electro rock
Emocore
Emo powerpop
Experimental rock
Fastcore
Folkcore
Folk-rock
Folk metal
Forest metal
Funkcore
Funk rock
Funk metal
Gamecore
Garage rock
German rock
Glam metal
Glam rock
Goregrind
Gothic metal
Gothic rock
Grindcore
Groove metal
Group Sounds
Grunge
Hatecore
Hard rock
Hardcore punk
Heartland rock
Heavy metal
Hip Hop
Horror Punk
Indie rock
Industrial rock
Industrial metal
Instrumental rock
Iranian rock
Japanese rock
J-ska
Jam rock
Jangle pop
Kaizerrock
Kozmigroov
Krautrock
Latin rock
Lovers rock
Manila sound
Math metal
Math Rock
Metalcore
Mod rock
Moshcore
Mesh
Nerdcore
Neo-classical metal
Neo-prog
New wave
New Wave of British Heavy Metal
Noise
Nu metal
Ostrock
Piano rock
Pinoy rock
Pop rock
Post punk
Post-hardcore
Post-grunge
Post-metal
Post-rock
Power pop
Power metal
Power violence
Progressive metal
Progressive rock
Psychedelic rock
Psychobilly
Punk rock
Punkabilly
Punta rock
Queercore
Rockabilly
Rock en Español
Rock in Opposition
Rock Opera
Rockoson
Rocksteady
Raga rock
Rapcore
Reggae rock
Sadcore
Samba-rock
Screamo
Shoegazing
Shock rock
Shred metal
Ska punk
Ska rock
Skate punk
Skate rock
Sleaze rock
Sludge metal
Soft rock
Southern rock
Space rock
Speed metal
Speedrock
Stoner metal
Stoner rock
Sunshine pop
Surf rock
Swamp rock
Symphonic metal
Symphonic rock
Synth rock
Tanzz-Metal
Thrash metal
Thrashcore
Trash rock
Trip rock
Twee pop
Viking metal
Wagnerian rock
Wizard rock
Yacht rock
Zeuhl
Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri.
ROCK and ROLL:
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt.
INVAZIA BRITANICA:
Cântecele artiştilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naştere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones.
FOLK-ROCK:
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ş.a.
ROCK PSIHEDELIC şi PROGRSIV:
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentaţia este mult mai bogată şi cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arăbeşti, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanţi ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parţial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar şi deja cunoscuţii The Beatles, aflaţi într-o a doua etapă de creaţie, desfăşurată după jumătatea anilor şaizeci (formaţiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formaţia The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic şi a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii şaptezeci.
Influenţa muzicii rock cunoaşte un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
La începutul anilor 1970, muzica rock psihedelic îşi schimbă treptat orientarea, fiind construită în jurul unui public tot mai specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” şi iraţionalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experienţele psihedelice – de unde şi numele – provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înţeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puţin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfăşurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiţi ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania), Captain Beefheart, Frank Zappa şi The Mothers of Invention, Kansas (S.U.A.), Rush (Canada) şi mulţi alţii.
Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor şaptezeci şi va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public (este cazul formaţiilor britanice Yes şi Genesis, care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982), fie reformulate la periferia contextului rock (jazz-rock, rock experimental ş.a.).
HARD ROCK şi HEAVY METAL:
La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thrash metal.
PUNK ROCK:
Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, Ramones, The Clash şi Patti Smith. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar şi astăzi, genul este asociat cu anarhismul.
NEW WAVE:
Următorul val important din rock se numeşte new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formaţii ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode.
ROCK ALTERNATIV:
În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formaţiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock. Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii, când va da muzicii multe subgenuri, cum ar fi britpop, gothic rock, grunge, indie rock.
ANII '90 - APARITIA GENURILOR HIBRIDE:
Începând cu anii '90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hibride.
sau alte instrumente.
SUBGENURI:
Acid punk
Acid rock
Acoustic rock
Alternative metal
Alternative rock
Anatolian rock
Arena rock
Artcore
Art rock
Avant-garde metal
Avant-rock
Avant-progressive rock
Baroque pop
Muzică beat
Bedroom Rock
Black metal
Blackened death metal
Blues-rock
Brazilian rock
British Invasion
Britpop
Bubblegum pop
Boogaloo
Canterbury sound
Cello rock
Celtic metal
Celtic rock
Chimp rock
Christcore
Christian rock
Christian metal
Classic rock
Classic metal
Comedy rock
Country rock
Cowpunk
Cuddlecore
Dance-punk
Dance-rock
Dark metal
Deathcore
Deathgrind
Death metal
Death rock
Detroit rock
Doom metal
Electro rock
Emocore
Emo powerpop
Experimental rock
Fastcore
Folkcore
Folk-rock
Folk metal
Forest metal
Funkcore
Funk rock
Funk metal
Gamecore
Garage rock
German rock
Glam metal
Glam rock
Goregrind
Gothic metal
Gothic rock
Grindcore
Groove metal
Group Sounds
Grunge
Hatecore
Hard rock
Hardcore punk
Heartland rock
Heavy metal
Hip Hop
Horror Punk
Indie rock
Industrial rock
Industrial metal
Instrumental rock
Iranian rock
Japanese rock
J-ska
Jam rock
Jangle pop
Kaizerrock
Kozmigroov
Krautrock
Latin rock
Lovers rock
Manila sound
Math metal
Math Rock
Metalcore
Mod rock
Moshcore
Mesh
Nerdcore
Neo-classical metal
Neo-prog
New wave
New Wave of British Heavy Metal
Noise
Nu metal
Ostrock
Piano rock
Pinoy rock
Pop rock
Post punk
Post-hardcore
Post-grunge
Post-metal
Post-rock
Power pop
Power metal
Power violence
Progressive metal
Progressive rock
Psychedelic rock
Psychobilly
Punk rock
Punkabilly
Punta rock
Queercore
Rockabilly
Rock en Español
Rock in Opposition
Rock Opera
Rockoson
Rocksteady
Raga rock
Rapcore
Reggae rock
Sadcore
Samba-rock
Screamo
Shoegazing
Shock rock
Shred metal
Ska punk
Ska rock
Skate punk
Skate rock
Sleaze rock
Sludge metal
Soft rock
Southern rock
Space rock
Speed metal
Speedrock
Stoner metal
Stoner rock
Sunshine pop
Surf rock
Swamp rock
Symphonic metal
Symphonic rock
Synth rock
Tanzz-Metal
Thrash metal
Thrashcore
Trash rock
Trip rock
Twee pop
Viking metal
Wagnerian rock
Wizard rock
Yacht rock
Zeuhl
marți, 5 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
