158 Blues Artists Blues Legends Diaporama

Blues Legends Diaporama

Soundtrack: "As The Years Go Passing By"
Albert King & Rory Gallagher - Montreux 1975
158 Blues Artists.

William Christopher Handy,Gus Cannon,Mamie Smith,
Jim Jackson,Ma Rainey,Frank Stokes,LeadBelly,
Charley Patton,Mississippi John Hurt,Blind Blake,
Blind Lemon Jefferson,Furry Lewis,Lonnie Johnson,
Bessie Smith,Mance Lipscomb,Tommy Johnson,
Reverend Gary Davis,Memphis Minnie,
Blind Willie Johnson,Big Bill Broonzy,Sippie Wallace,
Rice Miller,Blind Willie Mc Tell,Kokomo Arnold,
Son House,Skip James,Big Joe Williams,
Scrapper Blackwell,Mississippi Fred McDowell,
Sleepy John Estes,Tampa Red,Leroy Carr,
Big Maceo Merriweather,Roosevelt Sykes,Victoria Spivey,
Bukka White,Blind Boy Fuller,Champion Jack Dupree,
Robert Nighthawk,Henry Townsend,Yank Rachell,
Homesick James,T-Bone Walker,Howlin' Wolf,
Robert Johnson,Big Joe Turner,Sonny Terry,
Lightnin' Hopkins,Pinetop Perkins,Josh White,
Robert Pete Williams,Sonny Boy Williamson I,Eddie Boyd,
"Sister" Rosetta Tharpe,Robert Lockwood Jr,
Muddy Waters,Billie Holiday,Hound Dog Taylor,
Johnny Shines,"Honeyboy" Edwards,Willie Dixon,
Memphis Slim,Brownie McGhee,Big Walter Horton,
John Lee Hooker,Elmore James,Jimmy Witherspoon,
Lowell Fulson,Snooky Pryor,Charles Brown,Albert King,
Slim Harpo,Clarence "Gatemouth" Brown,Jimmy Rogers,
Dinah Washington,Johnnie Johnson,Jimmy Reed,BB King,
RL Burnside,Guitar Slim,Big Mama Thornton,
Alexis Korner,Koko Taylor,Earl Hooker,JB Lenoir,
Matt "Guitar" Murphy,Otis Spann,Little Walter,
Junior Kimbrough,Ray Charles,Hubert Sumlin,
Junior Parker,Albert Collins,John Mayall,Byther Smith,
Lonnie Brooks,Earl King,Otis Rush,Freddie King,
Little Milton,Junior Wells,Johnny "Guitar" Watson,
James Cotton,Fenton Robinson,Sam Myers,Buddy Guy,
Jimmy Dawkins,Johnny Copeland,Magic Sam,Magic Slim,
Bobby Parker,Etta James,Luther Allison,Roy Buchanan,
Dr John,Lonnie Mack,Taj Mahal,Son Seals,Jimi Hendrix,
Paul Butterfield,John Hammond,Mike Bloomfield,
Janis Joplin,Tony Joe White,Charlie Musselwhite,
Johnny Winter,Stephen Stills,Eric Clapton,Danny Gatton,
Duane Allman,Peter Green,Ry Cooder,Rory Gallagher,
Calvin Russell,Duke Robillard,Bonnie Raitt,
Patrick Verbeke,Joe Louis Walker,Billy Gibbons,
Paul Personne,Walter Trout,Sonny Landreth,
Jimmie Vaughan,Eric Bibb,Keb' Mo',Robben Ford,
Coco Montoya,Gary Moore,Tom Principato,john Campbell,
Debbie Davies,Ronnie Earl,Jimmy Thackery,Robert Cray,

Texas Blues........ Mance Lipscombe

Fixion Media - A Vertical Music Advertising Network - Heavy Metal - Hard Rock - Alternative

Fixion Media - A Vertical Music Advertising Network - Heavy Metal - Hard Rock - Alternative

ReverbNation

ReverbNation

Dati click mai sus pe ReverbNation si audiati ce doriti !

Biografie MEGADETH

Trupa americana de heavy metal Megadeth a luat fiinta in 1983, dupa ce solistul Dave Mustaine a parasit Metallica, de fapt dupa ce a fost concediat de acesta trupa din pricina problemelor pe care le avea cu alcoolul si drogurile.
De la infiintare si pana in prezent, trupa a scos 12 albume de studio, trei EP-uri si doua albume live.
Cea mai mare parte a discografiei Megadeth este incadrata in categoria thrash metal, chiar daca prin anii '90 muzica lor a inceput sa fie cu mult mai accesibila unui public mai larg decat thrash metalul clasic.
Pe la mijlocul anilor'80, Megadeth castiga un numar destul de mare de fani, dar ascensiunea lor este incetinita de numeroase probleme de componenta, in parte datorate consumului de droguri a diferitilor membrii, printre care si solistul Mustaine. Odata ce acestea au disparut si trupa si-a gasit o componenta stabila, in perioada 1986-1997 au urmat cateva albume de succes, printre care si cel nominalizat la premiile Grammy, Countdown to Extinction, din 1992. Una dintre trasaturile caracteristice ale stilului Megadeth sunt solo-urile impresionante de chitara, vocea speciala a lui Mustaine, precum si versurile despre politica, razboi, dependenta si mai nou despre relatii emotionale.
Trupa s-a destramat in 2002 dupa ce Mustaine a suferit un accident grav la mana stanga, care l-a impiedicat o perioada sa mai sustina concerte. Cu ajutorul terapiei fizice, Mustaine insa s-a recuperat, in 2004 reformand trupa.
In acelasi an apare albumul The System Has Failed, ce ajunge pana pe locul 18 in topul Billboard. Acesta este urmat in 2007 de United Abominations, ce se plaseaza pe pozitia cu numarul 8 a aceluiasi top.Anul trecut in 2009 MEGADETH a lansat albumul Endgame un album ce s-a bucurat de un real succes,Dave Mustaine aratind inca odata ce pierdere mare a fost pentru fosta trupa MetallicA

STIL : thrash/heavy metal

COMPONENTA :

Dave Mustaine - chitara, voce
Glen Drover - chitara
James Lomenzo - bass
Shawn Drover - baterie

Megadeth Endgame - 1320

Lord of the Rings - Stratovarius: Destiny

BARONESS.....STIL : Sludge/Metal

cel mai bun debut in 2008......Locul 1 in top 200 al revistei BILBOARD cu BLUE ALBUM in 2009

MEMBRII :

Allen Blickle - drums
Summer Welch - bass
John Baizley - guitar, vocals
Peter Adams - guitar, vocals

FOSTI MEMBRII :

Tim Loose - guitar (2003-2005)
Brian Blickle - guitar (2006-200

DISCOGRAFIE :

2004 - First - LABEL Hyperrealist Records
2005 Second - LABEL Hyperrealist Records
2007 A Grey Sigh in a Flower Husk (aka: Third), split CD with Unpersons - LABEL At a Loss Recordings

LPs :

2007 - Red Album - LABEL Relapse Records -
2009 - Blue Record - LABEL Relapse Records

Compilations :

Year of Release Title Label
2008 First/Second Hyperrealist Recordings

BARONESS - "A Horse Called Golgotha"



BARONESS - "Wanderlust"



Baroness performs "The Sweetest Curse" live from Emo's in Austin, Texas.


Baroness - The Sweetest Curse (live)

AMBERIAN DAWN - Wilow of Tears

GOTH - SIMPHONIC/METAL - POWER/METAL - NEOCLASSICAL - trupe piese comentarii

Biografie AMBERIAN DAWN :

STIL :
Power Metal / Melodic Metal.

AMBERIAN DAWN este o trupa noua si inca neinsemnata DAR avind in vedere ca sint din FINLANDA specialistii ii aroga un frumos viitor.
Muzica lor este un METAL/MELODIC cu voci clasice de sex femenin cu esenta de dramatism si forta.

In vara anului 2006,Tuomas Seppälä (chitara) si Tommi Kuri (bass) a decis să înceapă căutarea unui cântăreţ de sex feminin clasică.

După o căutare de câteva săptămâni, aproape în acelaşi timp, au găsit un anunţ asemanator in care,o soprană clasică Heidi Parviainen cauta colaborare cu muzicieni rock.

Au ascultat-o la o probă şi a decis să organizeze o sesiune de demo. Heidi sa dovedit a fi un vocalista perfecta.Nu numai că ea poate cânta dar,ea poate să scrie versuri, de asemenea.

Apoi au venit in trupa Joonas Pykala-Aho (tobe), Tom Sagar (clape) şi Kasperi Heikkilä (chitara) a finalizat line-up. Si asa s-a nascut AMBERIAN DAWN

DISCOGRAFIE :
(200 Amberian Dawn - River of Tuoni.
(2009) Amberian Dawn - The Clouds of Northland Thunder.

AMBERIAN DAWN - River Of Tuoni

Biografie JUDAS PRIEST

Pe orice fan heavy metal din lume daca-l intrebi cine sunt zeii acestui gen cu siguranta - cei mai multi iti vor raspunde - Judas Priest. Importanta acestui grup pe scena heavy metal e imensa, generatii intregi de trupe avandu-i drept idoli.

Radacinile Judas Priest se afla in grupul Blue Condition format in 1967 - in orasul Birmingham la initiativa lui Alan Atkins (voce), Bruno Staphenhill (bass) si Pete Boot (tobe). La nici un an de la formarea sa – Blue Condition e desfintat. Trupa are parte de o perioada zbuciumata in ceea ce priveste componenta pana in 1974 cand formatia avea urmatoarea componenta: K.K.Downing (chitara), Ian Hill (bass), John Hinch (tobe), Rob Halford (voce), si chitaristul Glenn Tipton – Judas Priest avea acum imaginea unui grup adevarat.

In formula completa si destul de bine asezata- grupul semneaza un contract cu Gull Records si editeaza in 1974 albumul de debut numit Rocka Rolla. Desi Discul Rocka Rolla nu a fost primit prea bine, in 1975, Judas Priest participa la cunoscutul Reading Festival, unde are o prestatie de zile mari. Judas Priest se regrupeaza si il aduce inapoi pe bateristul Alan Moore caruia i s-a mai dat o sansa. Se lucreaza cu forte proaspete si - in 1976 - e scos pe piata ceea ce avea sa fie un produs de referinta pentru zona heavy – Sad Wings Of Destiny.

Chitari napraznice, voce agresiva, sectie ritmica directa, erau elemente care au facut din Sad Wings Of Destiny un produs ce a definit stilul Judas Priest.In 1977 Judas Priest devine si mai agresiv. Cu ajutorul lui Roger Glover (pe atunci cu statutul de fost basist la Deep Purple) pe post de producator – Judas Priest inregistreaza 8 piese pentru discul Sin After Sin (ajuns pe locul 25 in Anglia).

Pe acest disc este de auzit un nou baterist – Simon Philips (fost in grupurile lui Jeff Beck si Jack Bruce), chiar daca in presa Les Binks era dat ca baterist oficial. Anul 1977 este unul destul de fructuos si in ce priveste aparitiile live – Priest efectuand turnee alaturi de Magnum (in Europa) si Led Zeppelin (in America).

Grupul era in plina crestere de forma, lucru observat usor in anul 1978 odata cu aparitia noului disc de studio – Stained Class. A fost pentru prima oara cand fanii heavy metal din Germania au facut cunostinta cu acest grup in topul german. Judas Priest este invitat in celebra emisiune TV – Szene 78, unde s-a vorbit despre albumul Stained Class si unde s-a prezentat live ceea ce avea sa fie prima piesa cu double bass din zona metalica: Exciter.

In 1978 - Judas Priest editeaza un alt album de studio Killing Machine, dar care in America – datorita cenzurii – a fost redenumit Hell Bent For Leather. Acest material se deosebea destul de mult fata de Stained Class, totul fiind mult mai in forta.

Totul era simplu si direct, iar grupul se impusese in fata amatorilor de heavy metal. Pe acest disc era de auzit acum un alt baterist pe nume Les Binks (care a fost in grupul lui Eric Burdon). In urma albumului Killing Machine – Judas Priest efectueaza primul turneu in Japonia si cu aceasta ocazie se inregistreaza un disc live intitulat Unleashed In The East. Acest disc a lovit puternic pe plan european fiind considerat un album de zile mari. In Japonia materialul a aparut sub numele Priest In The East. Unleashed In The East era asa de bine realizat incat unele voci au afirmat ca Judas Priest nu putea canta asa de bine live si ca toate piesele au fost trase in studio, dar garnisite cu aplauze precum in concert.

Cert e ca Judas Priest chiar trasese acest album live in Tokyo si el s-a clasat la un moment dat pe locul 13 in clasamentul britanic. Pe linga calitatea compozitionala, Priest era de cativa ani si un excelent grup live. Costumatia celor 5 muzicieni – piele si tinte – plus nelipsita motocicleta Harley Davidson din dotarea lui Rob Halford au dus la cresterea spectaculozitatii pe scena si la o imagine perfecta pentru stilul abordat. Datorita epuizarii fizice si psihice, Les Binks s-a retras si a lasat locul unui nou baterist – Dave Holland de la grupul Trapeze.

Popularitatea grupului era in evidenta crestere, iar Judas Priest efectua din ce in ce mai multe turnee. In 1979 a deschis concertele Kiss in America, iar la finele anului a cantat in deschiderea turneului european al grupului AC/DC, care a fost ultimul cu Bon Scott la voce. In primavara lui 1980 – Judas Priest da marea lovitura cu album British Steel (locul 4 in Anglia, 56 in America). Cu aceasta ocazie trupa efectueaza primul sau turneu ca headliner, in care show-urile au fost date cu casa inchisa.

Anul 1981 aduce la lumina discul Point Of Entry, pe care cei mai multi il considera cel mai slab album din cariera trupei. Adevarul e ca lucrurile stau cam asa si chiar daca nu e chiar o catastrofa, discul nu are piese care sa concureze cu cele facute pina atunci. Si asa- Point Of Entry a urcat pina pe locul 11 in Marea Britanie si 19 in Germania. Pentru acest album Judas Priest a efectuat un lung turneu mondial, avand in deschidere in America pe Iron Maiden si in Europa pe Def Leppard si Accept. Incepind cu 1982 Judas Priest intra in categoria trupelor legendare.

De asemenea, devine una dintre putinele grupuri europene care au reusit sa sparga piata americana si totul a pornit cu albumul Screaming For Vengeance (locul 7 in Anglia, 17 in America si 23 in Germania), material caruia i s-a decernat discul de platina si care a avut parte de reactii incredibile din toate colturile lumii.

In 1984 Judas Priest revine in atentie cu un alt album de exceptie: Defenders Of The Faith (locul 15 in Anglia, 18 in America si 21 in Germania). Heavy metal fara compromisuri, in forta si melodios e tot ce trebuie pentru un produs de clasa. Defenders Of The Faith, a stabilizat si mai puternic numele trupei pe teritoriul american facand ca Judas Priest sa devina cel mai popular si valoros grup rock european ce a trecut prin America vreodata.

Pina la finele lui 1985, grupul i-a o mica vacanta si singura lor iesire in lume se produce pe 13 iulie 85 cu ocazia unui festival pentru ajutorarea celor bolnavi de SIDA ce s-a tinut pe stadionul JFK din Philadelphia. Cateva luni mai tirziu - in aprilie 1986 Judas Priest editeaza un album, ceva mai comercial, cu un sound care a trezit lungi discutii intre fanii trupei. Sub numele Turbo – grupul a propus un sound proaspat si tipic pentru heavy-ul american. Se puteau auzi acum pentru prima oara elemente de clape si sintetizatoare, insa structura pieselor a ramas tot heavy.

Turbo a avut pozitii bune in clasamentele internationale astfel – a intrat pe locul 15 in Anglia, 17 in America si 28 in Germania. Turneele ce au urmat pentru prezentarea discului Turbo au fost si ele cu salile sau stadioanele pline pana la refuz. Cu aceasta ocazie s-a tras si un album live, dar si o caseta video – ambele intitulate Priest Live.

La mijlocul anului 1988,grupul Judas Priest pune in vanzare un album extrem de heavy : Ram It Down (locul 24 in Anglia, 31 in America si 9 in Germania). El aduce aminte de directia British Steel si publicul e din nou multumit.Acesta a fost ultimul album pe care mai e de auzit bateristul Dave Holland, el retragandu-se din cauza unor probleme de sanatate.

Inceputul anilor ‘90 inseamna si intrarea intr-o noua etapa pentru Judas Priest. Dupa plecarea lui Dave Holland, grupul il aduce pe Scott Travis de la grupul american Racer X si pregateste realizarea unui album ce avea sa fie una dintre cele mai grele realizari care s-au facut vreodata pe teritoriul heavy metal : Painkiller.

Discul a aparut in toamna anului 1990 clasandu-se pe locul 26 in Anglia si 7 in Germania. Revista Muzik Express a afirmat ca acest disc pune in real pericol existenta tuturor trupelor care se vor apuca de acum incolo sa cante heavy metal si ca cel putin 15 ani din acel moment nimeni nu va mai putea scoate un asemenea produs.

Pentru prezentarea live a albumului Painkiller s-a efectuat un turneu mondial, unde Judas Priest a avut in deschidere grupuri precum Annihilator, Slayer, Testament, Pantera si Megadeth. In vara lui 1991 Judas Priest concerteaza in turneul desfasurat in America sub egida Operation Rock’n’Roll alaturi de Alice Cooper, Motorhead, Metal Church si Dangerous Toys.

Din pacate, pe 17 septembrie‘92, Rob Halford anunta trupa ca renunta la activitatea cu Judas Priest dedicandu-se proiectelor solo. Cu un an in urma el editase albumul War Of Words sub egida Fight, unde era de auzit si Scott Travis.

Au urmat multi ani de pauza, timp in care muzicienii au cautat o noua voce. Intre timp ei au fondat propria casa de discuri – Priest Music si au sustinut numeroase auditii. Dintre miile de cereri, Judas Priest s-a oprit in cele din urma la americanul Tim Owen Ripper, un tanar ce pe atunci avea 28 de ani si care canta intr-un grup numit British Steel, ce facea preluari doar dupa Judas Priest. In formula completa, trupa a inceput sa lucreze la albumul Jugulator.
Dupa 8 ani de pauza, Judas Priest se prezinta cu acest album care a iesit bine, dar fara a avea stralucirea lui Painkiller.

Jugulator e un mic experiment, unde Priest a combinat heavy metal-ul cu elemente thrash si anumite faze industriale. Masina de ritm britanica a revenit in atentie printr-un alt disc heavy metal de nuanta moderna. In anul 2001 a aparut Demolition, disc care scoate in evidenta o agresivitate sporita, dar trupa nu s-a indepartat de ceea ce a inceput pe Jugulator, album care a derutat o buna parte dintre fani. Cu toate ca muzicienii au promis o reintoarcere la radacini (British Steel, Screaming For Vengeance sau Painkiller de exemplu), Judas Priest ne arata pe Demolition cum se canta heavy metal-ul noului mileniu.

Fazele industriale au ramas in prim-plan si nu multi se asteptau ca trupa sa mai introduca in muzica sa aceste sonoritati care nu prea au de-a face cu adevarata muzica Judas Priest. Cu toate acestea, discul este O.K. din punct de vedere al partilor heavy, dar si a productiei care acum ii apartine in totalitate lui Glenn Tipton.

Am ales acest clip pentru auditie...Piesa este cea care da titlul unui album DEMENTIAL scos pe piata in 2008

Judas Priest - Nostradamus

Biografie LED ZEPPELIN

Led Zeppelin a luat nastere din cenusa formatiei The Yardbirds. Jimmy Page s-a alaturat formatiei spre sfarsit, jucand un rol important in ultimul lor album (Little Gems - 1967), care a inclus unele parti la chitara ale lui John Paul Jones. In vara lui 1968, Keith Relf si James McCarty au plecat de la The Yardbirds, lasand lui Jimmy Page si Chris Dreja (chitara bass) drepturile asupra numelui formatiei si obligatia unui nou tur in toamna aceluiasi an. Page a pornit cautarile pentru un nou vocalist si baterist. Initial, a dorit sa-l ia pe Terry Reid si pe bateristul formatiei Procol Harum, B.J. Wilson, dar nici unul dintre acestia nu s-a putut alatura formatiei. Reid a sugerat sa-l contacteze pe Robert Plant, care canta cu o formatie numita Hobbstweedle. Dupa ce l-a auzit cantand, Plant l-a rugat pe Page sa se alature formatiei. In aceasi luna Chris Dreja a renuntat la noul proiect.

Dupa plecarea acestuia, John Paul Jones s-a alaturat formatiei ca bassist. Plant i-a sugerat lui Page sa-l coopteze pe John Bonham, bateristul fostei formatii a lui Plant, The Band Of Joy. Bonham a trebuit convis sa se alature formatiei, datorita faptului ca era deja curtat de alti artisti, care ii ofereau mult mai multi bani. In septembrie, Bonham s-a decis sa se alature formatiei. Sub numele de The New Yardbirds, formatia si-a indeplinit datoriile lasate de fosta formatie Yardbirds la sfarsitul lunii septembrie. In luna urmatoare, au inregistrat albumul de debut in mai putin de 30 de ore. Tot in aceasi luna, formatia si-a schimbat numele in Led Zeppelin.

Formatia si-a asigurat un contract cu Atlantic Records in Statele Unite inainte de sfarsitul anului. La inceputul anului 1969, Led Zeppelin a pornit in primul lor turneu american, care a pavat calea pentru albumul lor de debut. La doua luni de la lansare, Led Zeppelin I a urcat in U.S. Top Ten. Tot in anul 1969, formatia a plecat in turneu in Anglia si SUA. In timpul petrecut pe drum, au inregistrat piesele pentru cel de-al doilea album al lor, Led Zeppelin II, care a fost lansat in Octombrie 1969. Ca si albumul precedent, Led Zeppelin II a fost un succes instant, fiind in topuri timp de doua luni de la lansare si petrecand sapte saptamani pe primul loc. Albumul a ajutat la consolidarea renumelui formatiei, iar trupa a petrecut urmatorul an in turnee. Sunetul formatiei a castigat in profunzime cu noul album - Led Zeppelin III. Lansat in Octombrie 1970, albumul e presarat de influente folk britanice. Pasiunea formatiei pentru folk si mitologie s-a observat si in al patrulea album al lor, Led Zeppelin IV, lansat in 1971. Acest album a avut parte de diversitate muzicala, de la rockul zdrobitor al melodiei “Black Dog” la folkul din “The Battle Of Evermore”, la fel si Stairway To Heaven, care a format podul dintre cele doua genuri. Stairway To Heaven a fost un hit instant la radio, pana la urma devenind cel mai de succes cantec din istoria radioului; cantecul nu a fost lansat ca single vreodata. Desi albumul nu a ajuns pe locul I in SUA, Led Zeppelin IV a fost cel mai bun album din toate timpurile, vanzarile ajung la 16 milioane de copii in urmatoarele doua decenii si jumatate.

Led Zeppelin au pornit in turnee ca sa promoveze albumele III si IV, dar au sustinut mai putine concerte decat la celelalte turnee, concentrandu-se mai mult asupra spectacolelor in orase mari.
Lansat in 1973, Houses Of The Holy continua experimentele muzicale ale formatiei, ce cuprind influente funk sau raggae alaturi de rockul si folkul specific formatiei. Succesul albumului Houses Of The Holy a pus la cale un turneu prin SUA care a doborat recorduri de box-office, multe dintre ele fiind detinute de formatia The Beatles.

Concertul de la Madison Square Garden din luna iulie a fost folosit pentru realizarea filmului The Songs Remains The Same, care a fost lansat trei ani mai tarziu. Dupa turneul din 1973, Led Zeppelin a petrecut un an calm in 1974, fara concerte sau albume noi. In schimb, au stabilit propria casa de discuri, Swan Song, care a lansat, pe langa albumele urmatoare ale formatiei, si albume ale lui Dave Edmuns, Bad Company, The Pretty Thing, etc. Physical Graffiti, un album dublu lansat in 1975, a fost primul lansat de Swan Song. Albumul a fost un succes imediat, urcand in topuri atat in SUA cat si in Anglia. Led Zeppelin au lansat intr-un turneu major in SUA, dar totul a fost anulat in momentul in care Robert Plant si sotia sa au suferit un accident major de masina in timpul vacantei lor in Grecia, iar turneul a fost anulat pentru recuperarea lui Plant.

Led Zeppelin s-a intors in 1976 cu albumul Presence. Desi albumul a debutat pe primul loc in topurile din SUA si Anglia, aprecierile nu au fost calduroase, in comparatie cu primirea filmului The Song Remains The Same, care a fost lansat in toamna anului 1976. Led Zeppelin s-au intors pentru un turneu in America in primavara anului 1977. Dupa cateva luni, fiul de 6 ani al lui Plant, Karac, a murit din cauza unei infectii la stomac. Led Zeppelin au anulat imediat restul spectacolelor, dand nastere zvonurilor despre viitorul formatiei. Pentru o vreme, s-a crezut ca Led Zeppelin s-a destramat. Robert Plant si-a petrecut timpul in izolare, pana la sfarsitul verii lui 1978,cand au inceput inregistrarile la studiorile Polar din Suedia. Un an mai tarziu, formatia a cantat in cateva turnee scurte in Europa, in Suedia, Germania, Olanda si Belgia. In august 1979, Led Zeppelin a tinut doua concerte mari la Knebworth; acestea au fost ultimele concerte pe pamant englezesc.
In Through The Out Door, al 8-lea album al formatiei, a fost lansat intr-un final in 1979. A urcat imediat pe primul loc in Anglia si SUA. In mai 1980, Led Zeppelin pleaca in ultimul lor turneu european. In septembrie,au inceput repetitiile pentru un turneu american. Pe 25 septembrie 1980, John Bonham a fost gasit mort, dupa o betie crunta, a lesinat si s-a inecat in propria voma. In decembrie 1980, Led zeppelin au anuntat ca se destrama, din moment ce nu mai puteau continua fara Bonham.

Multi specialisti catalogheaza ca STARWAY TO HEAVEN este cea mai frumoasa balada-rock a tuturor timpurilor...................PAREREA MEA este ca .........NU AU GRESIT DE LOC !........

Run my horse, run

Phoenix

Phoenix a reusit pentru prima data sa realizeze o sinteza organica si convingatoare intre folclorul arhaic romanesc si muzica moderna. Gama modalitatilor de exprimare este enorm de larga, pornind de la formule "unplugged" de chitare electrice si acustice, vioara si instrumente de suflat, pana la combinatii de formula "rock" (chitare electrice, tobe, percutie, bas) cu coruri si orchestre simfonice. 

Membrii:

Nicolae Covaci

Chitara, voce, compozitie, fondatorul si liderul formatiei. Membru din 1962.

Mircea Baniciu

Voce. Membru din 2001, anterior intre anii 1971 si 1976 respectiv in anii ‘90.

Ovidiu Lipan Tandarica

Baterie. Membru din 2001, anterior intre anii 1974 si 1978 respectiv intre anii 1984 si 1998.

Mani Neumann

Vioara, flaut, voce. Membru din 1989, anterior intre anii 1978 si 1981. Activ la formatia Farfarello.

Josef Kappl (Ioji)

Bass, voce, compozitie. Membru din 1970, cu mici intreruperi.

Membrii in trecut

Bela Kamocsa Baterie, Bas 1962-1970

Moni Bordeianu Voce 1962-1970

Doru Cresneac Chitara 1963-1965

Pilu Stefanovici Baterie 1963-1968

Claudiu Rotariu Chitara 1963-1968

Dorel Vintila Zaharia Baterie 1965-1970

Günther Reininger Pian, orga electronica 1966-1974

Helli Mosbrucker Baterie 1966-1970

Costin Petrescu Baterie 1972-1974

Ovidiu Lipan Baterie 1974-1978 ; 1984-1998

Erlend Krauser Vioara, Chitara 1976-1978

Dzidek Marcinkiewicz Keyboards, bas, voce 1985-1999

Volker Vaessen Chitara bas 1992-2000

 

Ciocarlia 

In 1961 Nicu Covaci (n. 1947) si Kamocsa Camo Bela (n.1945), elevi la scoala medie nr.2 din Timisoara, pun bazele un "formatii de chitari electrice" (dupa "modelul" The Shadows).

1962 - se pun bazele formatiei de elevi "Sfintii" in cadrul brigazii artistice de elevi de la scoala nr.2 din Timisoara.

1964 - primele inregistrari in radio (`Stiu ca ma iubesti si tu`).

In perioada 1964 - `66, Phoenix aveau sa cante aproape seara de seara prin cantinele studentesti sau cluburile timisorene, mai tot ce ascultau pe la radio Novisad sau primeau din Occident : Beatles, Rolling Stones, Kinks, Byrds, Monkees sau Animals. De altfel, si primele lor compozitii erau tributare acestor trupe.

1968 - Marele premiu al festivalului national studentesc de la Iasi.

Primul lor concert bucurestean, din 1965 la IATC, avea sa le aduca admiratia lui Cornel Chiriac si invitatia de a "trage" ceva in studioul radio. Au inregistrat: "Stiu ca ma iubesti si tu", urmata la scurt timp de cele doua prelucrari folclorice: "Dunare, Dunare" si "Bun e vinul ghiurghiuliu".

Tot atunci, vor incepe o colaborare fructuoasa cu textierul Victor Carcu, concretizata prin primele mari hit-uri ale trupei : "Vremuri", "Si totusi ca voi sunt", "Nebunul", "Floarea stancilor" si "Canarul", inregistrate pe doua EP-uri Electrecord, al caror prim tiraj s-a epuizat in cateva zile.

Decembrie 1967 avea sa fie luna primului turneu de amploare, in mai multe orase banatene, incheiat in triumf prin doua concerte la Timisoara. La prima confruntare nationala a trupelor rock, Festivalul National de arta studenteasca de la Iasi, din aprilie 1968, castiga "Marele Premiu" si premii speciale de interpretare, tinuta scenica si compozitie, intrecand, printre alte trupe pe: Rosu si Negru, Coral si Mondial. Se lucreaza apoi intens, in colaborare cu Teatrul de Stat din Timisoara, la transpunerea scenica a unei "operete rock", "Omul 36 / 80".

In 1969, locul lui "Pilu" este luat de Dorel "Baba" Vintila Zaharia (n. 1943, ex - Sideral, Cometele, student la Politehnica). Datorita insistentei fanilor sai Phoenix este invitata tot mai des in Bucuresti, aparand in mai multe emisiuni muzicale TV ale regretatilor Alexandru Bocanet si Tudor Vornicu. In plus, regizorul Manole Marcus solicita formatiei sa scrie muzica filmului "Canarul si viscolul", unde exista si o secventa de cateva secunde in care apar si membrii trupei.

La prima editie a Festivalului Club A, Phoenix obtine "premiul de originalitate" pentru "Omul 36 / 80" si cateva premii individuale. Urmeaza o serie de turnee in intreaga tara care sporesc popularitatea trupei. Merita subliniate cele doua concerte sustinute in sprijinul sinistratilor inundatiilor din mai 1970, la care sala sporturilor din Timisoara s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce doreau sa vada concertele Phoenix.

Dupa emigrarea lui Moni Bordeianu din toamna anului 1970, ambitiosul Nicu Covaci o ia de la capat cu "Spitzi", Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan (bas) si Laurentiu Butoi (oboi, flaut). Repertoriul se imbogateste cu: "Dorinta", "Stiu ca ma iubesti", "Aminteste-ti", "Niciodata" si "Ochi de tigan".

Participa la cea de-a doua editie a Festivalului Club A, in mai 1971, unde obtin mai multe premii individuale de interpretare. Dupa putin timp, este cooptat Mircea Baniciu (n. 31.07.1950, student Arhitectura), un folkist care insotea trupa in turnee, iar in octombrie 1971 se renunta la serviciile lui Zoli, Laurentiu si, putin mai tarziu, la Cornel, fiind adusi Joszef Kappl (n.1950, ex - Color, Clasic XX, student Conservator) si Costin Petrescu (n.1949, ex - Olympic”64, student Arhitectura).

Cu acest prilej se produce o modificare stilistica evidenta in sound-ul Phoenix, apelandu-se tot mai mult la folclorul arhaic, ritualurile pagane si obiceiurile precrestine, ceea ce dadea un plus de originalitate trupei. Este momentul in care se incepe o colaborare cu Institutul de Etnografie si Folclor si Catedra de Folclor a Universitatii din Timisoara pentru a se pregati un proiect ambitios, poemul rock "Cei ce ne-au dat nume", prezentat in premiera la Opera din Timisoara la 13 ianuarie 1972. In spectacol era prezent si Valeriu Sepi (n.1947, percutie, student Arte plastice), care avea sa vina cu o serie de idei originale referitoare la scenografie si costumatie, utilizand in spectacol: goarne, talangi si capre de lemn, fiind asimilat, pentru o perioada de timp, in trupa.

Dupa cum scria Octavian Ursulescu: "(poemul) ...isi propune sa valorifice o serie de obiceiuri traditionale, datini si aspiratii ale strabunilor ce ne-au dat nume. Avem de-a face nu cu o simpla mutatie de armonii in registru modern, ci cu o structurare contemporana a datinilor legate de ciclul anotimpurilor".

Acest spectacol avea sa fie prezentat in timpul turneelor anului 1972, in martie, la "Preoteasa", avand loc premiera bucuresteana. Si cum "tovarasii" pricepeau ceva mai greu sau ... poate ca se prefaceau ca nu pricep, a trebuit sa treaca aproape un an pana cand s-a obtinut aprobarea prezentarii poemului "Cei ce ne-au dat nume", pe scena Salii Palatului.

Tot atunci avea sa apara si LP-ul Electrecordului, unde lucrarea era cenzurata, redusa la jumatate, fata B a albumului completandu-se cu o versiune de 15 minute a marelui hit al anului, "Negru Voda". Bucurie mare, oricum, pentru ca acesta era primul disc LP scos de o formatie rock in limba romana.

Phoenix sunt trimisi sa reprezinte tara la Festivalul "Lira de aur", in mai 1973, la Bratislava (Cehoslovacia) si apoi la "Festivalul Discului", octombrie 1973, la Sopot (Polonia). Dar cum Ioji a avut proasta inspiratie sa se imbolnaveasca chiar in timpul festivalului de la Sopot, fiind inlocuit in concert de Bartha Tamas (Omega), drept pedeapsa, nu aveau sa mai fie trimisi nicaieri.

Luni, 19 noiembrie 1973, circa 5000 de tineri bucuresteni si-ar fi dorit sa obtina un bilet la Sala Palatului pentru a vedea "live" concertul Sfinx + Phoenix. Atunci, Phoenix au prezentat in premiera pentru bucuresteni "Mica Tiganiada", "Andrii Popa", "Pavel Chinezu”", "Strunga" si piesa care avea sa dea numele noului disc "Mugur de fluier". Noile piese ramaneau incluse in melanjul arhetipului folcloric desprinzandu-se insa substantial de temele folclorice originale. Era rezultatul colaborarii cu noii textieri, poetii timisoreni Andrei Ujica si Serban Foarta. Pe baza acestor piese, Covaci concepe un nou spectacol: "Introducere la un concert despre muzica veche la romani", unde venea cu o serie de instrumente traditionale: fluier, caval, ocarina, vioara, tambal.

Fata verde

Spectacolul nu a fost prezentat in forma sa finala datorita inceperii unei colaborari de durata cu "Cenaclul Flacara", Adrian Paunescu "mirosind" ca Phoenix i-ar putea aduce un plus de credibilitate in randul tinerilor. Si nu avea sa se insele pentru ca prezenta trupei Phoenix in cenaclu avea sa determine mutarea acestuia din salile de sport pe... stadioane, si acestea, deseori neincapatoare. Phoenix se aflau la apogeu. Tocmai primisera amplificatoarele si boxele Marshall care, ingrijite atent de George Calboreanu zis Svart, mare iubitor de jazz, considerat membru cu drepturi depline in trupa, asigurau un sound nemaiintalnit la noi pana atunci. De data aceasta Casa de Discuri Electrecord, profitand de prezenta trupei la un concert in Bucuresti, ii invita pe baieti in studio si reuseste sa inregistreze, in numai 24 de ore, albumul "Mugur de fluier".

In fiecare iarna, membrii trupei Phoenix si prietenii apropiati se retrageau la o cabana din Muntii Semenicului unde concepeau noile piese si spectacole. Iarna anului 1974-75 avea sa aduca pe Semenic un nou venit, Ovidiu Lipan "Tandarica" (n. 1953, ex- Rosu si Negru, scoala de muzica), adulatul publicului rock din tara, care dupa o idila fierbinte, si la propriu si la figurat, cu o temperamentala vedeta a muzicii usoare, accepta sa se stabileasca la Timisoara. In acea iarna avea sa fie conceput spectacolul "Zoosophia", titlu ce avea sa se schimbe in "Cantafabule", pe baza unor texte semnate de aceiasi Ujica si Foarta ce se refereau la semnificatia universala a animalelor mitice: inorog, vasilisc, cerb, aspida, pasarea roc, scarabeu, pasarea calandrinon, delfin etc. Spectacolul incepea cu o uvertura, o "invocatie" ce reunea toate animalele, urmata de evocarea fiecarui animal fantastic intr-o inlantuire metempsihotica. Dupa arderea tuturor simbolurilor in cenusa ancestrala ("Zoomahia"), renaste simbolul formatiei: ... pasarea Phoenix.

Poemul rock "Cantafabule" avea sa fie prezentat in premiera la sala Olimpia din Timisoara, in februarie 1975, iar dupa scurt timp la Bucuresti, la "Clubul Z" (Casa de cultura "Mihai Eminescu") si la "Preoteasa". Discul, si de data aceasta o premiera, primul dublu LP al rockului romanesc, va aparea dupa indelungi sicane ale Consiliului Culturii, ortografiat gresit, "Cantofabule".

Urmeaza aproape doi ani si jumatate de turnee neintrerupte, fie pe cont propriu, fie cu "Cenaclul Flacara". Intre doua concerte, uneori erau chiar cate doua pe zi, gasesc timp pentru a scrie muzica filmului lui Sergiu Nicolaescu, "Nemuritorii". In trupa avea sa fie cooptat si Erlend Krauser (chitara ritmica, vioara).

Doua dintre momentele de varf ale trupei le reprezinta spectacolul dat la Orastie, in 1976, pe ruinele cetatii Sarmisegetuza, cu ...dubasii din Faget si cel de la Alba Iulia (Blaj), de pe Campia Libertatii, din 1977, in sprijinul sinistratilor cutremurului catastrofal din 4 martie. Un an mai tarziu, Nicu Covaci se casatoreste cu o olandeza, si dupa un voiaj de nunta in Olanda, vine in tara pentru doua concerte cu stadioanele arhipline la Tulcea si Constanta. La plecare dispare cu tot cu trupa.

Amanunte spumoase despre istoria formatiei Phoenix si depre acesta disparitie misterioasa gasiti in cartea "Phoenix ... insa eu", scrisa de Nicu Covaci pentru editura Nemira in 1992.

Ramas in tara, Mircea Baniciu avea sa primeasca bobarnacele autoritatilor, astfel ca se intoarce la muzica folk. A reusit sa scoata doua discuri EP, patru LP-uri solo, si apoi alte trei cu "Pasarea Colibri". Despre amanuntele activitatii din Germania a lui Nicu Covaci si ale colegilor sai vom citi probabil in cel de-al doilea volum de amintiri al lui Nicu. Au activat acolo sub numele de Mad House si Transsylvania Phoenix (numele Phoenix fiind deja adjudecat de o trupa americana), scotand mai multe discuri si i-au cunoscut pe Manfred "Manni" Neumann (vioara, voce), "un neamt pe care l-am facut sa simta romaneste", dupa cum avea sa declare Covaci ceva mai tarziu, si pe Tom Buggle (bas), care aveau sa apara, alaturi de Nicu si Tandarica, pe albumul "Transsylvania Phoenix".

De o mare incarcatura emotionala avea sa fie revederea din Parcul Tineretului, de la Festivalul "Rock “91", cu Dieter "Dixie" Krauser (bas, ex-Pro Musica), doua foste componente ale formatiei feminine Catena: Ortansa Paun si Anca Vijan (backing vocal), Manny Neumann (vioara), Mircea Baniciu (voce) si neobositul "Tandarica" (tobe). Publicul i-a primit precum vechii greci pe eroii "razboiului Troiei" si cam aceeasi atmosfera a fost si in timpul stralucitorului turneu "Champs", din 1992, cu un "varf" pe stadionul "National" din Bucuresti, in care "Dixie" este inlocuit de "autenticul" Kappl.

Urmeaza multe alte reveniri, unele extrem de reusite altele ceva mai putin, cum au fost incercarile de asimilare in trupa a vocalistilor Dragos Badoi sau Toni Putrino. Dupa editarea albumului dublu, "Symphoenix - Timisoara", alte momente emotionante le-au reprezintat "intalnirea de 30 de ani" de la sala Polivalenta, unde au putut fi vazuti aproape toti fostii componenti ai trupei, mai putin Mircea Baniciu, intrat se pare intr-un lung conflict cu Nicu Covaci, si concertele sustinute de Phoenix in compania unor orchestre simfonice.

In anul 2000, Nicu Covaci, care considera ca a ramas unicul Phoenix autentic, renuntand la colaborarea lui Ovidiu Lipan Tandarica si Joszef Kappl, efectueaza un nou turneu in Romania, prilej cu care prezinta cateva compozitii noi si noua sa trupa. Turneul se intrerupe din cauza unui conflict intervenit intre Nicu Covaci si organizatori. Un an mai tarziu CD-ul "In umbra marelui urs", nu beneficiaza de lansare din cauza altor diferende intervenite intre muzician si Cat Music.

Pe 5 decembrie 2001, are loc in sala Operei Romane un concert privat surpriza in care se reunesc Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Tandarica, Manny Neumann si basistul de jazz Eugen Tegu. Desi avusesera loc doar doua repetitii, acest concert a demonstrat ca, in conformitate cu mitul sau, pasarea Phoenix poate renaste din propria cenusa, generand sperante pentru un viitor in care salile de concert si stadioanele vor fi din nou arhipline la concertele Phoenix.

Pentru anul 2002, Nicu Covaci a anuntat concertul "Phoenix 40 de ani" la care vor fi invitati toti fostii componenti ai trupei si se asteapta premiera filmului "Imperiul vampirilor" realizat de Nutu Carmazan si Nicu Covaci.

Pe 12 noiembrie 2007, cu o saptamana inainte de concertul lor aniversar de 45 de ani, cei de la Phoenix au fost decorati de presedintele Traian Basescu pentru intreaga lor activitate muzicala.

Mica tiganiada -Strunga - Nunta

AC/DC - Back In Black
Asculta mai multe audio Muzica

Stevie Ray Vaughan & Albert King--Ask Me No Questions

Robert Johnson "Sweet Home Chicago"

WASP - Babylons Burning (New Video 2010)

500.000 metal videos on ROCKTUBE and METALHEAD

Clipul saptamanii

Biografie DEEP PURPLE

Deep Purple - infiintata anul in 1968 in Hertford, Anglia


Perioada de activitate: 1968 - 1976, 1984 - prezent

Deep purple, o trupa britanica, una dintre primele si una dintre cele mai faimoase trupe de Hard-rock, este considerata a fi un pionier al stilului heavy metal. In ciuda acestei asocieri, trupa nu a fost niciodata o trupa pur heavy metal, desi multe formatii heavy metal de mai tarziu au declarat ca Deep Purple le-a fost o influenta majora.


Acest grup si-a schimbat stilurile (de la progressive la inceputuri la soundul heavy si hardrock ce i-a consacrat), dar mai ales componenta de-a lungul anilor, insa a inclus mereu in randurile sale cantareti si instrumentisti virtuosi. Deep Purple a avut in componenta muzicieni ce proveneau din trupele Episode Six, The Flowerpot Men and their Garden, Roundabout.

Prima componenta a trupei Deep Purple era: Ritchie Blackmore - chitara, Jon Lord – clape, Rod Evans - voce, Nick Simper - bass, Ian Paice - tobe. Ei inregistreaza un succes destul de mare in SUA cu preluarea piesei “Hush” a lui Joe South, piesa inclusa pe albumul de debut, destul de apreciat, “Shades of Deep Purple, in 1968. In acelasi an, trupa a mai albumul “The Book Of Taliesyn”, un an mai tarziu, fiind urmat de albumul intitulat “Deep Purple”. Pe aceste trei albume stilul abordat este predominant progressive. Dupa un turneu prelungit,componenta trupei sufera modicari, Ian Gillan inlocuindu-l pe Evans la voce, si Roger Glover luandu-i locul lui Simper la bass. Aceasta formula va inregistra albumul “Concerto for Group and Orchestra”, o lucrare in 3 parti scrisa de Lord si cantata impreuna cu Orchestra Filarmonica a Londrei, dirijata de Malcom Arnold; aceasta lucrare este cunoscuta ca prima colaborare de succes intre o trupa rock si o orchestra.

Dupa acesta, insa, Deep Purple a socat lumea muzicii prin muzica cu nuante predominante de heavy si hard rock, devenind pionieri in materie de heavy metal; iar stilul heavy abordat rivaliza cu nou-nascuta Black Sabbath. In acea perioada, Deep Purple a devenit una dintre cele mai populare formatii hardrock din lume, lansand albume de mare succes ca “Deep Purple In Rock”(1970),”Fireball” (1971), “Machine Head” in 1972(pe care se regaseste si una dintre cele mai celebre piese Deep Purple, intitulata “Smoke on the Water), si albumul live “Made In Japan”(1972).

In aceeasi formula, Deep Purple si-a continuat activitatea lansand albumul “Who Do We Think We Are?” (1973), punct in care si Gillan si Glover parasesc trupa, fiind inlocuiti de solistul David Coverdale si de Glenn Hughes - bass si voce. Noua Deep Purple inregistreaza in 1974 albumul “Burn”, cotat ca fiind un succes. Hughes si Coverdale au constituit elementul de noutate in cadrul trupei, imprimand sunetului trupei, pana atunci heavy, o nota de R&B/Soul , noul sunet rezultat a fost si mai sesizabil in albumul din decembrie 1974 - Stormbringer. Blackmore este nemultumit de rezultat, iar dupa lansarea live-ului “Made in Europe” (contine inregistrari din turneul Stormbringer), membrul fondator paraseste Deep Purple in 1975.

Dupa plecarea lui Blackmore, marele gol din Deep Purple este umplut de talentatul chitarist Tommy Bolin, care-si crease imaginea in trupe ca Zephyr, James Gang si Billy Cobham. Aparent noul membru era exact “recomandarea medicului”. Pt formatie, a urmat albumul “Come Taste the Band”, in 1975, calitatea caruia se pare ca nu a multumit fanii inraiti ai trupei si nici nu a atras noi fani. Aceasta a demonstrat ca Bolin nu era pregatit sa-l inlocuiasca pe Blackmore, si chiar a avut parte de o atitudine ostila din partea publicului. Mai grav, el era dependent de heroina, fapt care a inrautatit si mai mult lucrurile, acesta murind de supradoza de heroina in 1976, dupa turneul de promovare al albumului. Moartea acestuia a dus la despartirea grupului.

In perioada urmatoare, fostii membri ai Deep Purple si-au continuat activitate cu succes intr-un numar de trupe ce a inclus nume ca Rainbow, Whitesnake si Gillan.

Abia in aprilieie 1984, la aproape 8 ani de la incetarea activitatii, Deep Purple revine in forta. In cadrul emisiunii The Friday’s Rock de la postul de radio al BBC este anuntata renasterea trupei in componenta clasica de la inceputul anilor ‘70. Blackmore, Gillan, Glover, Lord si Paice sustineau deja concerte si inregistrau un nou album. “Perfect Strangers” este lansat in octombrie 1984, sub marca Polydor, in Europa, si Mercury, in America de Nord. Turneul care a urmat a debutat in Noua Zeelanda si s-a desfasurat pe continentele lumii, sfarsind in Europa spre finalul verii anului 1985. Succesul a fost urias. In Marea Britanie, ei au cantat doar in cadrul unui festival, sustinuti de trupa The Scorpions, si, desi vremea a fost foarte rea, concertul s-a tinut in prezenta a peste 80.000 de spectatori.

A urmat albumul si concertul pentru “The House of Blue Light”, in 1987, iar un an mai tarziu live-ul “Nobody’s Perfect” in 1988, format din inregistrarile concertelor recente din SUA. O noua versiune a piesei “Hush” este lansata in Marea Britanie, pentru a marca cei 20 de ani de existenta ai trupei. In 1989, Ian Gillan paraseste din nou formatia, in urma divergentelor cu Blackmore, si este inlocuit de fostul solist al trupei Rainbow - Joe Lynn Turner. Aceasta componenta a inregistrat doar un album - “Slaves and Masters (1990), urmat de turneul de promovare. Dupa turneu, Turner este silit sa paraseasca formatia, dupa ce Jon Lord si Ian Paice au realizat ca aveau nevoie de Gillan in componenta. Blackmore s-a mai imbunat, iar componenta clasica a inregistrat albumul The Battle Rages On in 1993. In timpul turneului de promovare in 1994, tensiunea dintre Gillan si Blackmore creste din nou, rezultand plecarea lui Blackmore, aceasta fiind definitiva pana in prezent. Este adus Joe Satriani, pentru a finaliza turneul; este rugat sa se alature ca membru oficial al trupei,dar Satriani refuza. In urma auditiilor organizate, este ales Steve Morse de la trupa Dixie Dregs.

Astfel revitalizata, formatia Deep Purple se bucura de succes in anii 90, lansand albumele Purpendicular in 1996 si Abandon in 1998. Iar restul perioadei este petrecut in cea mai mare parte in turnee. Trupa si-a continuat activitatea in aceasta formula pana in 2002, cand membrul fondator Jon Lord (care impreuna cu Ian Paice, a fost singurul membru care s-a aflat in toate componentele trupei), si-a anuntat plecarea din trupa pentru a realiza proiecte solo (in special lucrari de orchestra). Veteranul keybordist Don Airey (Rainbow, Whitesnake), care a ajutat trupa in 2001, cand Lord era accidentat, s-a alaturat celor din Deep Purple ca membru oficial. In 2003, Deep Purple au lansat primul album de studio dupa 5 ani, mult laudatul “Bananas”, fiind urmat imediat de un turneu de promovare.

Fostul membru fondator, Ritchie Blackmore nu s-a lasat mai prejos, ocupandu-si timpul cu lansarea unui album sub numele Rainbow, intitulat Strangers in Us All (199, iar mai tarziu formand impreuna cu logodnica sa Candice Night formatia Blackmore’s Night.

In ciuda schimbarilor frecvente de componenta, trupa Deep Purple ramane un nume prezent pe scena muzicala si in secolului 21.

Stiluri abordate: Progressive Rock, Hard Rock, Heavy Metal
Componenta actuala: Ian Gillan - voce (1969 - 1973, 1984 - 1989, 1992 - prezent), Steve Morse - chitara (1994 - prezent), Roger Glover - bass (1969 - 1973, 1984 - prezent), Don Airey - clape (2002 - prezent), Ian Paice - tobe (1968 - prezent).

Componenta initiala: Rod Evans - voce (1968-1969), Nick Simper - bass (1968-1969),

Ritchie Blackmore - chitara (1968 - 1975, 1984 - 1994), Ian Paice - tobe (1968 - prezent),

Jon Lord - clape (1968 - 2002)

Alti membri: David Coverdale - voce (1974 - 1976), Tommy Bolin - chitara(1975 -1976),

Glenn Hughes - bass + voce (1974 - 1976), Joe Lynn Turner - voce (1990 - 1991).

Deep Purple - Smoke On The Water (Live, 1973)



Una dintre cele mai reprezentative piesa marca DEEP PURPLE

Pagina de PROPUNERI pentru auditie ......TRUPE...Recomandari.....ALBUME NOI.....STIRI despre trupe sau CONCERTE....comentarii

Dokken-In My Dreams

Bo Diddle

Bo Diddley - Who Do You Love

System Of A Down-Lonely Day
Asculta mai multe audio Muzica

Gotthard - Said And Done
Asculta mai multe audio Muzica

Jimi Hendrix and BB King - Slow Blues

ELVIS and ROY: THE LOST CONCERT

Roy Orbison - Only The Lonely

Roy Orbison - Crying

Roy Orbison - Pretty Woman

Jerry Lee Lewis - Wild One

Jerry Lee Lewis - Great Balls Of Fire

Fats Domino: My girl Josephine

Fats Domino - Blueberry Hill

Little Richard - Tutti Frutti

Little Richard - Good Golly Miss Molly

Gone Country - Alan Jackson

Ryan Bingham - Southside of Heaven

Dust My Broom - Elmore James

Dust My Broom - Elmore James

Chuck Berry - Roll Over Beethoven

Chuck Berry - Maybellene

Bill Haley - Rock Around the Clock

Therion-Gothic Kabbalah

 

Flipante, la cancion principal de su disco Gothic Kabbalah, con la voz de Katarina Lilja de frente... Therion.

Slipknot - Psychosocial
Asculta mai multe audio Muzica